Pescaria pe motorina

Uite una cu motorina… Sa traiti, nu-i vorba de dvs. to’arasu gradu’! Nu ne-am permite, ne-ntelegeti. Vorba e asa. Un cetatean bazat din comuna castelului „raptuit” de Maries, contele de Fersig, adica din Satulung, conducea o cisterna nu la fel de lunga ca si satu’ de bastina, dar, veti vedea, cat de inspirata. In fine, ca orice sofer de cisterna care transporta motorina si-a tras un depozit privat in poiata si a inceput sa prospere. Cu coocstarcii incasati pe motorina stim-noi-cui, s-a dus la primarie. Si daca tot a ajuns acolo, desi nu era nici o amenintare de „aviara” (ca prin ’94 nu incepusera afacerile cu Tamiflu), s-a gandit sa imparta cocostarcii cu primaru’. Care era grosan la cont, deci a zis „sa fie primit”. Ca era baiat de baiat, primarul cel grosan la cont i-a virat soferului de cisterna niste pamant, pe care cica nu prea erau acte. Apoi, primarii s-au schimbat si in poveste intervine un altul, bujorel la cont de data asta, care nu s-a-mbujorat sa accepte si el niste cocostarci, ca tot nu aveau aviara. Si pen’ ca toata lumea era multumita, soferu’ de cisterna si-a tras pe pamantul cu pricina o pescarie si o piscina. C-asa-s unii, d’astia care se scalda-n motorina…