Patrimoniul cultural iudaic, in pericol

O serie de imobile apartinand cultului iudaic sunt inregistrate in evidentele Ministerului Culturii si Cultelor ca monumente istorice. O trecere in revista a situatiei acestor lacase de cult si de veci de pe teritoriul Maramuresului, demers ce nu se vrea unul exhaustiv, a scos la iveala neputinta si lipsa de initiativa a unor oameni ce ar putea gestiona fondurile „culturii” in asa fel incat sa ia nastere un circuit turistic, cu posibilitatea de-a aduce bani seriosi la buget, in fiecare an. In Maramuresul istoric, au trait in jur de 50.000 de evrei. Orasele si comunele maramuresene gazduiau sinagogi, scoli pentru copii, mikve (bai rituale) si cimitire. In perioada interbelica, populatia Sighetului era alcatuita, in proportie de 70%, din evrei si existau 8 sinagogi. Patru dintre ele au fost distruse in timpul Holocaustului, iar alte trei in timpul regimului comunist. „Solutia finala” a dus la exterminarea a 38.000 de evrei, doar din zona Maramuresului istoric. O parte din prizonierii lagarelor au supravietuit si s-au intors, altii au rezistat pe meleagurile maramuresene cu ajutorul populatiei autohtone. La final, cea mai mare parte dintre cei ramasi in viata au emigrat in Occident. Comunitatile de evrei existente astazi in judet sunt putin numeroase. Cimitire in paragina In Maramuresul istoric, se gasesc la ora actuala, dupa cum precizeaza Hari Markus, presedintele comunitatii evreiesti din Sighet, 50 de cimitire evreiesti. Starea precara in care se afla multe dintre ele e cauzata de lipsa fondurilor si accesele de vandalism ale unor cetateni incapabili sa accepte ideea de alteritate religioasa si culturala. La toate acestea concura si absenta apartinatorilor. Cele 50 de lacase de veci stau ca marturie a unei comunitati, candva infloritoare, rapuse, in timp, de cursul istoriei. Holocaustul a redus drastic numarul populatiei evreiesti din Maramures, iar multi din cei care au reusit totusi sa scape au emigrat in Israel. In Sighet se afla cel mai mare cimitir evreiesc din judet, care adaposteste aproximativ 4000 de morminte. Amplasat central, in cimitir, se afla Monumentul Sapunului, „este vorba de sapunul facut din evreii arsi in crematoriile naziste, nu stiu cine si cum a reusit sa-l aduca aici”. Tot in Sighet, in spatele pietei de alimente, mai exista un cimitir evreiesc, cel mai vechi, care actualmente mai are doar doua monumente funerare, datate in secolul XVIII. Cele doua pietre de mormant sunt cele mai vechi din Maramures si printre cele mai vechi din tara. Sinagoga a fost renovata in 2001, inainte de vizita lui Elie Wiesel, supravietuitor al Holocaustului, azi militant activ pentru intelegerea interetnica si pace, distins cu Premiul Nobel pentru Pace, in 1986. Existenta unei comunitati evreiesti in Sighet previne, intr-o oarecare masura, degradarea irecuperabila a monumentelor. La Sapanta am gasit prea putine pietre ramase in pozitie verticala, majoritatea sunt invadate de vegetatia scapata de sub control. Absenta unui gard solid face din pietrele funerare tinta predilecta a indivizilor intoleranti. Probleme sunt si la Ieud, unde, ca peste tot, ar fi necesara, nu doar imprejmuirea perimetrului cimitirului, ci si restaurarea pietrelor. Un caz ceva mai fericit am gasit la Craciunesti, unde, „in urma unor sponsorizari s-au mai facut renovari”, precizeaza Hari Markus. Legea exista, dar nu sunt bani La iesirea din Cavnic, spre Baia Mare, la marginea padurii, stau cateva pietre funerare ce amintesc de existenta evreilor in localitate. Izolarea la care au fost condamnate cele cateva monumente creste riscul degradarii lor. Amplasamentul le fereste, pe de o parte de vizitele prea dese ale profanatorilor, insa arunca asupra lor si povara uitarii. Numerosi cetateni din Cavnic nici nu stiu despre existenta lacasului de veci. La Baia Mare, atat cimitirul, cat si sinagoga beneficiaza de atentia comunitatii evreiesti, existente in municipiu. Cultul mortilor este pastrat cu sfintenie, dar lipsa fondurilor pune probleme, pe care simplul respect datorat stramosilor nu le poate rezolva. Accese de vandalism au existat si aici de-a lungul timpului. „La noi exista un cult al mortilor, avem datoria de a ingriji mormintele o eternitate. Din cauza lipsei apartinatorilor, multe monumente au fost profanate. Apoi, ca peste tot, lipsa banilor isi spune cuvantul. A fost data o lege, la sfarsitul anului 2005, privind lacasele de cult, potrivit careia s-ar aloca bani de la bugetele locale sau din bugetul centralizat al statului pentru toate cultele religioase. Probabil ca Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania face demersuri, dar momentan nu sunt fonduri”, a precizat presedintele Comunitatii Evreiesti din Baia Mare, Salic Nachman. In Seini, cimitirul este relativ bine ingrijit, desi ingrijitoarea se plange de invazia periodica a unor indivizi lipsiti de simtul tolerantei. O parte din pietre a inceput sa se macine sub intemperii, iar inscriptiile au disparut. Sinagoga nu mai apartine de mult evreilor, suprastructura sinagogii a fost vanduta in urma cu cateva decenii cu conditia ca spatiul sa fie folosit pentru manifestari cultice sau ca depozit. Spatiul a fost vandut tocmai din cauza lipsei unei comunitati in oras. Introducerea acestei sinagogi si a tuturor monumentelor din patrimoniul iudaic intr-un circuit turistic ar reprezenta o solutie pentru acumularea de fonduri in visteria Ministerului Culturii si Cultelor. Spania castiga 10 milioane de dolari, anual, din vizitarea monumentelor culturii iudaice din marile orase. Evident, inainte de a fi introduse in circuitul turistic, monumentele au trecut printr-un proces de reabilitare si modernizare completa, lucru absolut necesar si in cazul monumentelor de pe teritoriul Romaniei. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro