Paștele în Maramureș – sfânta sărbătoare care stă la temelia credinței

Pășind în Maramureș de sărbătoarea Învierii Mântuitorului, ne regăsim într-o lume în care timpul pare că a rămas pe loc, un ținut unde tradiția și credința se împletesc armonios cu ritmul naturii și cu obiceiurile vieții de zi cu zi ale oamenilor simpli, care își ghidează întreaga existență după valorile străvechi ale comunității și ale familiei.

Pentru creștinii de pretutindeni, Paștele nu este doar un moment de sărbătoare, ci punctul central al credinței, clipa în care se împlinește promisiunea vieții veșnice prin Învierea lui Iisus Hristos. Este sărbătoarea care dă sens jertfei, suferinței și iubirii divine, transformând durerea în speranță, întunericul în lumină și moartea în viață.

Sărbătoarea Învierii în Maramureș: o călătorie în inima tradiției românești

Maramureșul este un tărâm unic în România, un loc binecuvântat de Dumnezeu unde farmecul autentic și tradițiile vechi de sute de ani sunt păstrate cu sfințenie de generații întregi. Departe de agitația modernității, satele maramureșene respiră un aer de poveste, în care fiecare detaliu, de la casele și porțile din lemn, până la portul popular bogat în simboluri, vorbește despre o identitate și o istorie profundă a maramureșenilor.

Aici, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Pentru maramureșeni, fiecare gest, tradiție, fiecare lucru are sens, semnificație și rădăcini adânci. Astfel că legătura profundă dintre oameni și obiceiurile lor, mai ales în perioada sărbătorilor, transformă Maramureșul într-un spectacol al tradiției. Paștele în Maramureș este trăit cu o intensitate aparte, iar pregătirea pentru această sărbătoare sfântă începe odată cu intrarea în Postul Mare.

Postul Mare: curățire sufletească și pregătire spirituală

În Maramureș, Postul Mare nu este privit ca o simplă abținere de la mâncare, ci ca o perioadă sfântă de curățire a sufletului și a trupului. Astfel că, în cele șapte săptămâni al Postului Mare (40 de zile plus Săptămâna Patimilor), viața în comunitatea maramureșeană capătă un ritm aparte. Rugăciunile și mersul la biserică sunt mai dese, iar gospodinele pregătesc bucate de post cu aceeași grijă cu care ar găti alte bucate „de dulce”, transformând mâncăruri din ingrediente simple în adevărate arte culinare.

Postul este, totodată, un timp al introspecției, al iertării și al împăcării cu cei cu care te-ai certat, al consolidării relațiilor cu cei din jur, dar și un timp în care fiecare creștin încearcă să-și deschidă inima spre iubire, compasiune și bunătate.

Săptămâna Mare: pregătirile pentru Învierea Domnului

În zilele acestea din Săptămâna Mare, casele maramureșenilor sunt pline de forfota pregătirilor pentru cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Pe lângă pregătirea sufletului, care începe cu mult timp înainte de Învierea Domnului, prin post și rugăciune, creștinii își pregătesc și gospodăriile: casele se umple de mirosul cozonacilor proaspăt copți în cuptor, curățenia se face cu strictețe, ouăle sunt înroșite, friptura de miel și pasca cu brânză sunt și ele pregătite, iar mesele sunt așezate cu grijă pentru a primi toată familia în jurul ei.

În Joia Mare se dă de pomană și se comemorează morții. Bărbații sacrifică mieii, iar gospodinele vopsesc ouăle roșii.  Înroșirea ouălor de Paști se face în Joia Mare, existând credința că ouăle fierte și înroșite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului. Tot în Joia Mare se prepară, de obicei, pasca și cozonacii.

Potrivit legendelor creștine, simbolul ouălor roșii este legat de patimile lui Iisus. Conform unei ipoteze care stă la baza acestui obicei, Maica Domnului, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș pe care l-a așezat sub cruce, iar acestea s-au înroșit cu sângele Domnului. O altă legendă ar fi aceea că, atunci când Iisus Hristos a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins s-au transformat în ouă roșii.

În Joia Mare se rememorează patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către farisei. În această zi, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu.

Apoi, Vinerea Mare este cea mai neagră zi din istoria creștinismului, marcând răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus Hristos. Conform crestinortodox.ro, Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf, retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos și pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Seara se cântă Prohodul și se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare. Epitaful pe care îl poartă preoții ajutați de credincioși simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălțare. Așezarea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.

Vinerea Mare este considerată zi de doliu, de tăcere și de post negru. În această zi, gospodinele nu spală, nu cos, nu coc cozonaci și nici curățenie nu fac. Și muncile câmpului sunt interzise, pentru că se spune că pământul nu va mai rodi. Conform tradiției, în această zi nu se folosește oțetul, pentru că, în loc să primească apă după ce a fost răstignit, Mântuitorului i-au fost umezite buzele cu oțet.

Noaptea de Înviere aduce cel mai așteptat moment al sărbătorii. Peste satele liniștite, sunetul toacei cheamă întreaga comunitate la Slujba de Înviere. Odată cu trecerea timpului și modernizarea societății, bisericile din Maramureș sunt încă pline de credincioși, la fiecare slujbă, iar în Noaptea de Înviere, maramureșenii, cu inimile pline de speranță și recunoștință, înalță rugăciuni spre Cer și primesc Lumina Sfântă, care le pătrunde în suflet, aducând cu sine promisiunea vieții veșnice, a iertării și a iubirii fără margini.

„Hristos a înviat!” și răspunsul „Adevărat a înviat!” rostite cu smerenie, credință și recunoștință profundă se aud în Noaptea de Înviere în fiecare biserică, iar mai apoi, timp de 40 de zile, este salutul creștinilor până la sărbătoarea Înălțării Domnului.

Zilele de Paști în Maramureș

Duminica de Paști începe la biserică. Încă din primele ore ale dimineții, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, maramureșenii pornesc spre lăcașurile de cult purtând în coșuri bucatele pregătite cu migală, după rețete vechi, transmise din generație în generație, pentru a fi sfințite. Coșurile împletite, acoperite cu ștergare albe cusute manual, conțin ouă roșii, pască, cozonac, friptură sau drob miel și alte bucate tradiționale, care, după slujbă, sunt binecuvântate. După o perioadă lungă de post, maramureșenii vor mânca din bunătățile pregătite pentru masa de Paști, numai după ce acestea sunt sfințite la biserică.

Întorși acasă, membrii familiei se adună în jurul mesei și, înainte de a gusta din bucatele pregătite, ciocnesc ouă roșii, rostind cu bucurie „Hristos a înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a înviat!”. Este un moment simplu, dar profund, în care tradiția, credința și iubirea de familie se întâlnesc.

A doua zi de Paști continuă în aceeași atmosferă de sărbătoare. Însă, începând din această zi se pot organiza petreceri și joc la șură. Tot în această zi de Paști, în Ardeal băieții merg la stropit la fetele nemăritate. Fetele îi cinstesc pe băieți cu bucate alese și băutură.

În Țara Lăpușului, în trecut se organiza „Verjel” în a doua zi de Paști. La această petrecere, tinerii, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, se întâlneau și puneau la cale căsătorii. La Verjel, tinerele femei măritate aduceau mâncare, iar bărbații veneau cu băutura și muzicanții. Petrecerea dura până dimineața.

Un alt obicei străvechi din a doua zi de Paști se păstrează la Borşa până în zilele noastre, numit „datul în huţuţă”, care este un leagăn imens, construit din lemn, unde băieții au ocazia să-și dovedească curajul și să impresioneze fetele. Și acesta era, în trecut, un moment în care se puteau alege perechi, se puneau la cale căsătorii, mai ales că tinerii care se plăceau se dădeau în acest leagăn în pereche, conform adevarul.ro.

Masa de Paști în Maramureș

Putem spune că Maramureșul este Țara Tradițiilor vii, însă este un loc în care simplitatea oamenilor și modul de trai se împletesc firesc cu sărbătorile, dându-le un farmec aparte, greu de găsit în altă parte. Masa de Paști în Maramureș nu este doar un prilej de a aduna familia în jurul bucatelor alese, ci și o adevărată celebrare a credinței, a muncii și a tradițiilor moștenite din generație în generație.

În ziua de Paști, după ce credincioșii se întorc de la biserică cu coșurile sfințite, gospodinele așază pe masă cele mai bune bucate. Coșul cu bunătăți, pregătit cu grijă încă din ajun, conține ouă roșii, simbol al vieții și al Învierii, pască cu brânză dulce decorată cu împletituri din aluat specifice de Paşti, care semnifică cununa Mântuitorului şi semnul Sfintei Cruci. De această sărbătoare sfântă, gospodinele pregătesc cozonaci pufoși cu nucă și mac, colaci, șuncă, brânzeturi, drob și friptură de miel. Nelipsită de pe masa maramureșenilor în zi de sărbătoare este și horinca de prune.

Masa începe, de obicei, cu ciocnitul ouălor roșii și rostirea tradiționalului „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”. Gospodinele mai pregătesc și sarmale, ciorbă de miel, dar și pască fără umplutură.  

Bucatele sunt pregătite după rețete vechi, păstrate cu sfințenie, iar fiecare preparat este făcut în casă de socăcițe pricepute, cu ingrediente naturale, cel mai adesea provenite din gospodăriile proprii ale maramureșenilor.

Sărbătoarea Învierii Domnului – prilej de recunoștință și speranță

În Maramureș, zilele de Paști nu sunt doar un cumul de obiceiuri și tradiții, ci o adevărată trăire a credinței în Dumnezeu și a bucuriei de a fi împreună cu cei dragi. În toate aceste pregătiri pe care maramureșenii le păstrează cu sfințenie de sute de ani, se reflectă respectul profund al oamenilor pentru această sărbătoare sfântă, dar și dorința de a primi Paștele cu inima curată și cu ospitalitate.

Într-o lume tot mai grăbită, în care tradițiile se pierd, Maramureșul rămâne un loc în care sărbătoarea Paștelui își păstrează autenticitatea și profunzimea. Să nu uităm însă că adevărata valoare a acestor sărbători nu stă doar în tradiții, ci în liniștea sufletului, în iertare, în bunătate și în apropierea dintre oameni.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului să fie pentru fiecare dintre noi prilej de regăsire, de recunoștință și de bucurie.

Sărbători binecuvântate și luminate! Paște fericit!

Alexandra CRISTIAN