Nu trebuie inventată „roata“ pentru depășirea dificultăților din sistemul feroviar. Soluții propuse de specialiști, ignorate de factorii decizionali (prima parte)

Dr. ing. dr. ec. Nicolae Bud

Dr. ec. Teodor Brateș

Chiar dacă volumul de activități în domeniul transportului feroviar de călători s-a restrâns semnificativ în ultimii ani, informația referitoare la posibilitatea (iminentă) a intrării în faliment a componentei CFR de profil a fost primită cu legitimă îngrijorare de publicul larg. Ca și în alte cazuri din perioada tranziției spre economia de piață, specialiștii au formulat, deseori, cu o consecvență remarcabilă, propuneri viabile în vederea îmbunătățirii radicale a unor situații de neacceptat. Această realitate a fost reconfirmată și în procesul elaborării unui „studiu de caz“, care urmează să facă obiectul unei lucrări a autorilor acestui articol în vederea publicării la Editura AGIR.

Practic, începând cu anul 1998 – când s-a dezmembrat Regia Autonomă a Căilor Ferate Române – au apărut și s-au acutizat stările deosebit de negative provocate de fragmentarea unui domeniu care, încă de la apariție, în mijlocul secolului al XIX-lea, și-a dovedit valabilitatea și vitalitatea. Dar și atunci când ne limităm la S.C. Călători S.A. vom constata lesne că era (și încă este) posibil să se redreseze o situație care ținea (și ține) seama de opiniile specialiștilor.

Faptul împlinit și refuzul fatalității

Trebuie reamintit, înainte de toate, că în nicio țară din lume nu s-a renunțat – cum s-a întâmplat în România în anul evocat 1998 – la subvenționarea transportului feroviar de călători, deoarece o parte importantă a costurilor obiective a fost și este compensată de veniturile, de profiturile din celelalte componente ale unui sistem unitar, în special de cel al transporturilor de marfă.

Cum am mai precizat, deciziile din 1998 au reprezentat „un fapt împlinit“. De atunci, în repetate rânduri – fără să se mai pună în discuție acea măsură profund eronată, specialiștii, în primul rând, inginerii feroviari (includem aici și pe cei din întreprinderile de material rulant) nu au întrerupt seria propunerilor lor menite să redreseze situația. Remarcăm, în acest sens, intervențiile publice ale Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR).

Nu ne propunem o reconstituire istorică amplă, ci doar reamintirea unor momente, adevărate „puncte de inflexiune“ care relevă existența unui set consistent de idei, de soluții care, în cea mai mare parte, au fost ignorate de factorii decidenți la nivel național. Cum am mai remarcat, limitându-ne la sistemul feroviar, redescoperim fapte și date care au vizat și vizează întreaga noastră economie națională. Iată, de exemplu, se împlinește un sfert de secol de când s-a elaborat Strategia de desfășurare a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Documentul, cunoscut sub denumirea „Snagov II“, a fost  întocmit sub coordonarea prim-ministrului de atunci, Mugur Isărescu, și a acad. Tudorel Postolache, inclusiv cu participarea a zeci de specialiști din domeniul feroviar din AGIR, precum și din principalele asociații profesionale de profil.

Un adevărat proiect de țară

Este interesant să rememorăm opțiunile strategice ale documentului care a stat la baza succesului negocierilor de aderare a României la UE. Aceste obiective au constat în:

▪ asigurarea creșterii economice, pe baza sporirii ratei investițiilor, prin participarea semnificativă a capitalului național și prin atragerea de investiții directe străine, în condiții de deplină transparență, astfel ca, după 2001, ritmurile medii anuale de creștere a produsului intern brut să se situeze între 4% – 6%;

▪ îmbunătățirea substanțială a credibilității instituțiilor și politicilor economice; continuarea măsurilor de stabilizare macroeconomică prin asigurarea unor deficite bugetare suportabile în jurul a 3% din produsul intern brut, reducerea deficitului cvasifiscal, gestionarea corespunzătoare a datoriei publice, a deficitului contului curent, astfel încât să se asigure reducerea treptată a ratei inflației, care la nivelul anului 2004 să poată fi exprimată printr-o singură cifră (obiectivul a fost atins, dar, în ultimii ani, cum se știe, tendința s-a inversat, ajungându-se în anul 2024 la peste 7 procente din PIB – n.a.);

▪ promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizând ajustarea structurală a economiei, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii fizice, științifice și sociale, revitalizarea și retehnologizarea industriilor cu potențial competitiv, construirea unei agriculturi întemeiate pe exploatații de dimensiuni optime, sprijinirea activităților bazate pe tehnologia informației și crearea unui mediu prielnic pentru extinderea și dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului terțiar în general;

▪ modernizarea serviciilor de utilitate publică, astfel ca acestea să răspundă cât mai bine nevoilor cetățenilor și economiei naționale, asigurând treptat apropierea de standardele țărilor membre ale UE;

▪ elaborarea și asumarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente ecologice și reducerea continuă a nivelurilor de poluare a mediului înconjurător (în această privință, transportul feroviar a contribuit și contribuie în mod substanțial – n.a.);

▪ crearea unui mediu de afaceri prielnic, bazat pe un cadru legal coerent și stabil care să asigure dezvoltarea competiției de piață, reducerea costurilor de tranzacție și diminuarea poverii fiscale; promovarea unor măsuri specifice, de stimulare a întreprinderilor mici și mijlocii;

▪ definirea clară a drepturilor de proprietate, crearea unor structuri administrative și judiciare adecvate, capabile să asigure aplicarea legii și respectarea obligațiilor contractuale.

Nu credem că este necesar să motivăm sublinierile pe text. Ele și-au propus doar să releve ceea ce ne interesa înainte de toate, anume orientările programatice.

Strategia a fost apreciată pozitiv de autoritățile de la Bruxelles, ceea ce a facilitat desfășurarea în ritm alert a negocierilor de aderare la UE. Din păcate, trecutul greva considerabil prezentul și viitorul, soluțiile de fond la fiecare dintre cele 31 de dosare pe domenii de activitate fiind, nu rareori, în contrasens cu interesele economiei noastre naționale.