Mondo cane

Sistemul economiei mondiale include economiile naționale ale tuturor statelor lumii și constă din comerțul exterior, circulația finanțelor, migrațiile resurselor umane, întocmirea contractelor economice, crearea organizațiilor internaționale, schimbul de informație științifico-tehnică, relații economice reciproce. Formarea sistemului economiei mondiale este un proces istoric de lungă durată, legat de dezvoltarea producției industriale și agricole, transportului şi relațiilor economice. În dezvoltarea sa, societatea trece prin trei etape consecutive - preindustrială, industrială şi postindustrială. Fiecărei etape îi corespunde o anumită structură a economiei. În societatea preindustrială domină structura agrară a economiei, în care agricultura, gospodăria silvică, vânatul, pescuitul erau sursele principale de obținere a bunurilor materiale.  La sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea are loc revoluția industrială în Anglia, care a înlocuit munca manuală (manufactura) prin producția de fabrică. Inventarea și folosirea pe scară largă a mașinii de tors, a războiului de țesut, a mașinii cu aburi la sfârșitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea, iar mai târziu și a motorului cu ardere internă, producerea și folosirea energiei electrice au constituit trepte ale unui progres continuu în perfecționarea mașinilor și sporirea producției industriale. Baza economică a acestei etape au constituit-o extracția cărbunelui, producția de oțel, căile ferate. Ca rezultat, au apărut primele regiuni industriale mari Anglia Neagră, Ruhr, Lotaringia, Pensilvania, de importanță internațională. Dezvoltarea industrială, la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea a fost condiționată de apariția electroenergeticii, a construcției de mașini, industriei chimice. Descoperirea motorului cu ardere internă, a combustibilului lichid au devenit baza principală a ramurii construcției mașinilor (construcția de automobile, avioane, nave maritime). Începând cu anul 1917, când a avut lor revoluția bolșevică din Rusia. și mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, când 13 țări din Europa și Asia au fost incluse în așa-numitul sistem socialist, economia mondială s-a divizat în două parți diametral opuse: economia neplanificată a pieței libere (economia mondială-capitalistă) şi economia planificată, bazată pe structuri statale (economia mondială socialistă). Dezvoltarea acestor două tipuri de economie a decurs pe căi diferite.

O etapă nouă în dezvoltarea economiei mondiale, numită revoluție științifico- tehnică (R.Ș.T.), începe la mijlocul secolului al XX-lea, când capătă o dezvoltare furtunoasă știința și tehnica, care au transformat radical forțele de producție ale societății. În această perioadă apar ramuri noi: chimia sintezei organice, industria radio-tehnică, industria electronică, mecanica de precizie, industria nuclearo-electrică.