Mondo Cane

(Urmare din numărul trecut)

„Heroina talibană aprovizio­nea­ză Camorra, ’Ndrangheta și Cosa Nostra, cartelurile rusești și Cosa Nostra americană, precum și toate organizațiile de dis­tribuție din SUA - cu excep­ția mexicanilor, care încearcă să devină independenți de opiul afgan (cu dificultate, deoarece heroina din Sinaloa este mai scumpă decât heroina afgană).
Pe ruta Afganistan-Pakistan-Mombasa (Kenya), talibanii aprovizionează și cartelurile de la Johannesburg, din Africa de Sud, o altă piață imensă. Afganii furnizează heroină și celor de la Hamas, o altă organizație care se finanțează (și) cu hașiș și heroină, și care a comunicat:
„Felicităm poporul islamic afgan pentru înfrângerea ocu­pației americane pe întreg teritoriul Afganistanului și pe tali­bani pentru victoria care vine la apogeul unei lungi bătălii care a durat 20 de ani”. Acestea sunt alianțe aparent politico-ideologice, dar de fapt sunt carteluri criminale.
Piața chineză nu este deo­cam­dată cucerită, dar ambiția tali­bană se îndreaptă spre Orient, inclusiv spre Japonia (Yakuza se aprovizionează din Laos, Vietnam și Birmania) și, mai presus de toate, spre Filipine, care au o piață înfloritoare și pri­mesc marfa pe filieră bir­maneză. Aceasta din urmă, la fel ca heroina chineză, este gestionată direct de armată și, prin urmare, poate conta pe o producție rapidă și eficientă pe care cartelurile, forțate să dea mită deseori, nu reușesc să o obțină.
Valoarea maximă istorică esti­mată pentru producția de opiu a fost atinsă în 2017, cu 9.900 de tone, cu o valoare de aproximativ 1,4 miliarde de dolari, dar, după cum a raportat UNODC, dacă luăm în considerare valoarea tuturor drogurilor - hașiș, marijuana și heroină, economia ilicită a țării a crescut în acel an la 6,6 miliarde de dolari.
Gretchen Peters, reporterul care a urmat îndeaproape legătura dintre heroină și talibani, observa în cartea sa, „Semințele terorii”: „Cel mai mare eșec în războiul împotriva terorii nu este că Al-Qaeda se reorgani­zea­ză în zonele tribale din Pa­kistan, planificând, probabil, noi atacuri asupra Occidentului. Mai degrabă este incapacitatea organelor de aplicare a legii din Occident de a întrerupe fluxul de bani care menține rețelele pe linia de plutireˮ.
Gherilele FARC columbiene au reușit să țină pasul cu armata, ocupând 26% din teritoriu, iar puterea lor economică se baza pe cocaină. Deși cele două gherile și cele două evenimente nu sunt comparabile, este esen­țial să înțelegem că războaiele împotriva drogurilor nu pot fi câștigate cu intervenții de ocu­pație sau cu războiul clasic împotriva drogurilor: arderea plan­tațiilor, pedepsirea fermie­ri­lor, arestarea traficanților.
Talibanii au schimbat scena internațională. Din anii 1960 până în anii 2000, Cosa Nostra și mafia din Marsilia au importat heroină din Asia de Sud-Est; monopolul opiului se afla în Indochina, în triunghiul Birmania-Laos-Thailanda.
Acum tali­banii le-au luat locul, lăsând o piață reziduală în Asia de Sud-Est, cu o cotă de piață variind de la 1% la 4%. Statele Unite, dându-și seama că seniorii opiului îi trădează și că liderii traficanților au devenit talibani, au cheltuit 8 miliarde (sursa: Reuters) pentru eradicarea plantațiilor de mac. O greșeală fatală, deoarece fermierii afgani s-au alăturat imediat talibanilor. Ce paradox: Statele Unite au luptat investind miliarde de dolari împotriva unei gherile care s-a finanțat prin vânzarea de heroină cetă­țenilor americani”.