ma tot mir: Un prohod s-ar potrivi la fix

Continua, neabatut, minunata reforma portocalie. Mult iubitul conducator (de partid, da’ asta, sub acoperire) de stat i-a anuntat pe sindicalisti ce bucurii le-a mai rezervat in acest an: cica acordul cu FMI presupune scaderea cu 30% a sporurilor, reducerea personalului bugetar cu 5% si inghetarea salariilor, pana la adoptarea grilei unice. Acum cateva luni, strans uniti in jurul partidului, politrucii bocaneau despre cum o sa dea ei sporuri, medicamente, pensii si autostrazi la fiecare locuitor al scumpei noastre patrii, dupa ce vor ajunge la guvernare. Praful s-a ales de toate aceste promisiuni. Au ramas doar eternele vaicareli legate de mostenirea grea si de criza economica care ne-a ajuns, cu toate ca tot ei ziceau ca n-o sa ne ajunga niciodata. Orice om cu scaun la cap a stiut ca promisiunile electorale desantate nu vor putea fi onorate. Stiau si ei, numai ca formatia lor de mincinosi ordinari nu i-a lasat sa spuna, niciun moment, adevarul. In pachetul cu minciuni electorale scuipate de niste nenorociti cu pretentii de politicieni se afla si promisiunea de a rezolva infrastructura iubitei noastre tarisoare. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Iata ca CFR renunta la exploatarea a 52 de linii ferate, ceea ce nu poate decat sa ne umple de bucurie. Daca se inchid si cateva aeroporturi, putem spune ca ne aflam pe langa drumul cel bun. Singura veste buna e aceea ca, din criza asta, vor iesi mai sifonate tocmai judetele patriei noastre post-socialiste, cele mai bine racordate la economia mondiala. Maramuresul n-are nicio treaba cu economia mondiala, motiv pentru care putem sta relaxati. Din cei 800.000 de viitori someri anuntati de guvernanti, aceiasi indivizi dubiosi care promiteau, in vremea campaniei electorale din toamna, locuri de munca pentru oricine doreste sa nu putoreasca, noua o sa ne revina mai putini, ceea ce demonstreaza, o data in plus, ca in orice lucru rau e si un bine. Bine macar ca ne mai umfla rasul din cand in cand, ca in momentul aflarii vestii ca Andreea Marin s-a apucat de cantat. Are si ea dreptate intr-o mana, ca-n cealalta tine microfonul: daca astia care ne conduc s-au apucat de politica, ea de ce n-ar canta? Un prohod s-ar potrivi la fix... Ioan BOTIS