Ma tot mir/Bucuria DOOM-ului

La aflarea vestii ca a aparut noul “Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane”, intreaga suflare romaneasca a tresarit, atinsa pana in strafunduri de fireasca bucurie prilejuita de faptul ca DOOM-ul gazduieste in paginile sale vreo 2500 de neologisme. Receptivi din fire, romanii se vor da pe brazda si-si vor insusi noile cuvinte, pregatindu-se asa cum se cuvine pentru aderarea la UE si la orice altceva. Vesnicia s-a nascut la sat, da’ asta nu inseamna ca taranul roman nu are samtaminte pentru noul asta globalizant. Ca urmare, in viitorul apropiat, pe undeva prin Rascracanatii de Jos, Saveta o sa-si dobandeasca statutul oficial de designer de catrinte si o sa-si faca lobby in satele din imprejurimi prin intermediul unui site. In week-end, Vasalica o sa participe la un summit la bufetul de la cooperativa, ca sa discute pozitia in clasament a team-ului local de fotbal. Popa Cioflea o sa-si stabileasca itemii pentru slujbe, tinand cont de trend-urile care bulverseaza satul. La liturghie va infiera comportamentul neortodox al unor dandy din sat, iar la vecernie va lua o pozitie inflexibila in problema gay. Parascuta o sa-si caute un job mai acatarii, batar oaresceva dealer de cosmeticale pentru muierile satului, pe care o sa le convoace la meeting, ca sa le explice cum ii cool sa se machieze, da’ sa nu sparie vaca, ca nu mai da lapte. Si daca treaba merge bine, poate-si deschide in sura un salon de fitness si-odata-i manager. A lu’ Inholbatu’ o sa zaca blues-uri din blockflote, asa cum le-o invatat de la band-ul taganesc “Ciorditorii cu viola”. Tata lumea, de la cosas la carciumar si de la tractorist la navetist, o sa-si stabileasca target-uri. Dascalul o sa aplice know how-ul ca sa obtina de la prunci feed-back-ul, ca numa’ ase, cu metode moderne si intuitive s-or putea face brokeri la oras. In acest peisaj lingvistic idilic al satului romanesc lovit de DOOM, dialogurile purtate peste uluci ar putea arata cam in felul urmator: “Tu Nastasaie, mata ta prinde mouse?” “Nu tare, Sofrona… Sti-o frantu’, ca gandesti c-o lovit-o spleen-ul.” Ioan BOTIS