La Hoteni, tradiția înseamnă identitate și mândrie

Președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, a participat duminică la cea de-a 55-a ediție a „Tânjelei Hotenarilor”, un eveniment emblematic pentru zona Maramureșului Istoric și una dintre cele mai autentice manifestări de păstrare a tradițiilor din județ.

Organizată în localitatea Hoteni, comuna Ocna Șugatag, „Tânjaua Hotenarilor” celebrează începutul muncilor agricole și îl omagiază pe cel mai harnic gospodar – primul care a ieșit la arat.

„M-am bucurat să-l felicit și pe cel mai harnic gospodar care a ieșit primul la arat – un gest simplu, dar care păstrează vie legătura noastră cu pământul, cu rădăcinile și cu munca cinstită. Atmosferă caldă, oameni mândri, port popular purtat cu demnitate și cele mai frumoase maramureșence gătite de sărbătoare! Hoteniul e locul unde tradiția nu se uită, ci se transmite cu sufletul”, a declarat Gabriel Zetea.

Evenimentul, ajuns la cea de-a 55-a ediție, s-a desfășurat într-un cadru autentic, încărcat de simboluri și emoție, devenind o expresie vie și profundă a identității comunității și a respectului acesteia față de valorile tradiționale care definesc spiritul maramureșean.

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri maramureșene conservate până în prezent este cunoscut sub denumirea de „Tânjaua de pe Mara”. În esență, are în prim plan sărbătorirea celui care a ieșit primul la arat în anul respectiv.

„Tânjaua Hotenarilor” se practică în Maramureșul Istoric în a doua duminică a lunii mai. Satul de la poalele Munților Gutâi, lângă Valea Dărasca, e locul în care se desfășoară manifestarea anuală. Cel mai harnic hotenar este petrecut cu alai, alături de feciorii care poartă 12 „tânjele” împodobite (proţapuri folosite pentru a prinde perechile de vite la jug). Conform tradiției, decizia acordării titlului a fost luată de bătrânii satului. Gospodarul este așezat pe tileguță, feciorii duc cele 12 juguri urmați de alai până la Valea Dărasca unde se spală sărbătoritul și, printr-o invocație, se cere binecuvântarea cerului asupra pământului.

Turiştii prezenţi la sărbătoare sunt cuceriţi de costumele viu colorate, de horile cântate de feciori, dar şi de dansurile tinerilor.

Tânjaua nu e doar sărbătoare, e recunoștința față de pământ, trudă și continuitate, o moștenire vie care merită văzută, simțită și dusă mai departe.