Jenant mișeilor! Obsesii și lipsuri

Istoria ne arată că fiecare regim își folosește întreaga mașinărie de propagandă și își con­struiește întreg discursul propagandist bazându-se tocmai pe elementele pe care nu le oferă. Discursurile comuniste erau în­țesate de valori precum „libertate” și „democrație”, adică toc­mai elementele pe care regimul le-a anihilat sălbatic, prin orice mijloace.
Neocomuniștii postdecembriști au scos și ei din dulap sperie­toa­rea comunismului și a dictaturii, deși pericolul pentru democrație îl reprezentau chiar ei.
Astăzi, mai toate guvernele lumii sunt obsedate de securitate, siguranță și drepturile omu­lui. Declarativ, desigur, pentru că, în realitate, drepturile fundamentale ale omului sunt călcate în picioare sub diferite pretexte. În urmă cu câțiva ani, pretextul a fost lupta împotriva terorismului, apoi scuza folosită a fost lupta împotriva corupției, iar acum, desigur, e pandemia de coronavirus.
Sigur, justificările par argumentate. Și ale comuniștilor au fost. Și atunci, ca acum, mulți dintre cetățeni chiar credeau că aceste încălcări sunt în beneficiul lor. Numai că niciodată nimic nu scuză cu adevărat încălcarea libertăților și drepturilor fundamentale. Iar istoria arată că un drept pierdut azi, fără luptă, e foarte greu, dacă nu imposibil, de recâștigat mâine.
În timp ce „lumea civilizată” vorbește despre securitate, afganii continuă să migreze masiv; în timp ce discursul european e centrat pe toleranță, creștinii continuă să fie uciși în Siria; în timp ce vorbim de ega­litate, majoritatea continuă să fie discriminată și considerată primitivă și înapoiată. În timp ce vorbim de siguranță și sănă­tate, autoritățile se contrazic cu viteza luminii, având pretenția să le ascultăm orbește și, mai ales, să le credem.
Ne-am predat libertatea și mai ales demnitatea gândind că vom câștiga, în schimb, siguranță și securitate.
Trist e că le pierdem încet pe toate.