Jenant, miseilor! / Instinct primar

Pe strada, o femeie isi admonesteaza vehement fiul care a cazut cu bicicleta, mergand in directia interzisa. Il ia de manuta, ii ridica capul incat sa-i vada expresia indignata, isi tuguie buzele si rosteste apasat: „Vezi, ti-am spus ca asa o sa patesti”. La televizor, un analist isi ridica ochelarii, face o pauza scurta, isi drege glasul si dupa ce e convins ca a captat atentia turor continua: „In urma cu cateva luni v-am spus ca economia Romaniei e intr-o situatie jalnica. Acum platim salarii si pensii cu banii de la FMI. Am avut dreptate”. In fata unei sali de sedinte, un politician inconjurat de microfoane: „lipsa unor masuri clare si haosul din Guvern ne-au adus in aceasta situatie critica. Am avertizat asupra acestui lucru”. Nu cred ca noi, romanii, avem instinct de conservare. Daca l-am fi avut, am fi reactionat pe rand la ciopartirea tarii, la jefuirea ei, la destramarea fiintei nationale si a neamului, la..... Dar avem alt instinct, mai puternic si mai generalizat: instinctul de a avea dreptate. Ne luptam cu noi, cu ceilalti, ne certam, reactionam sau amanam decizii, asteptand sa ni se adevereasca „profetia” si, la final, sa spunem triumfatori: „Ti-am spus eu?”. In ultima vreme, toata lumea e convinsa ca va veni „dezastrul total, haosul si saracia” si, pana la momentul „x” astepta, convinsa ca oricum n-are rost sa facem nimic pentru ca finalul e „pecetluit”: vine dezastrul. La fiecare jaf armat, la fiecare intarziere de salarii, faliment si crestere a deficitului, natiunea intreaga tresare si repeta intr-un glas: „vezi, am avut dreptate, ne indreptam spre dezastru”. Ce mai conteaza ca „dezastru” va fi agravat de lipsa noastra de actiune? Ce mai conteaza ca, incrancenati sa avem dreptate ne-am pierdut toate celelalte instincte? Ce mai conteaza ca, la momentul respectiv, cineva mai hatru va raspunde: „ai avut dreptate, si ce?”? Conteaza doar momentul victoriei supreme si trei cuvinte rostite cu naduf: „am avut dreptate”. Am devenit o natie obsedata de a „avea dreptate”, desi, dreptatea noastra n-are nicio legatura cu binele, adevarul sau dreptatea clasica, ci cu un orgoliu bolnavicios. A, si, inca ceva: nu incercati sa ma contraziceti. Am dreptate. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro