IOAN MIHALYI DE APȘA

 1.     Dr. Ion PETROVAI

Între bărbații de excepție pe care i-a dat Maramureșul Voievodal neamului românesc se numără și academicianul Ioan Mihalyi de Apșa, descendent prin familia sa din voievodul Iuga, fratele lui Bogdan Vodă descălecător în Moldova, care a ctitorit statul moldovean și este strămoșul Mușatinilor ce îl numără printre ei și pe Ștefan cel Mare și Sfânt.

Numele Mihalyi este maghiarizarea românescului Mihai și îl găsim menționat în documente începând din anul 1385. Așa cum precizează istoricul Alexandru Filipașcu în lucrarea sa Istoria Maramureșului,  familia a dat „...mulți oficiali, ostași, preoți, prelați și cărturari” (1).

Ioan Mihalyi de Apșa este fiul lui Găvrilă Mihalyi de Apșa și al Iulianei Man de Șieu. S-a născut la 25 ianuarie 1844, în localitatea Ieud, unde bunicul său era paroh protopop greco-catolic între anii 1816–1861. În această așezare de frunte a Țării Maramureșului, copilul urmează clasele primare, iar pe cele gimnaziale le face la Sighetu Marmației, liceul finalizându-l la Oradea. Între anii 1862 – 1866, tânărul destoinic studiază dreptul la Universitatea din Budapesta, iar în privat urmează cursul de arheologie, numismatică și paleografie, dar și limbile maghiară și germană, limbi oficiale ale Imperiului Habsburgic și ale statului maghiar.

Studiile temeinice îl ajută pe tânărul român maramureșean ca, în anul 1869, să își susțină doctoratul în drept și să devină primul doctor în știință din Marmația. Setea de cultură îl face pe tânărul jurist să studieze istoria românilor în comparație cu ceea ce se scria în studiile istoricilor maghiari și germani care opinau și despre trecutul neamului românesc. Studiind temeinic, românul reușește să vorbească fluent limbile maghiară și germană, dar și să cunoască bine limbile latină, franceză și ruteană.

În anul 1872, doctorul în drept Ioan Mihalyi de Apșa se stabilește în Sighetu Marmației ocupând funcția de prim-jurist consult al Comitatului Maramureșului și devine un apărător al românismului, activând rodnic în comunitatea maramureșeană și colaborând cu mai toate comunitățile românești din spațiul transilvănean. Ocupând timp de 30 de ani funcția de casier al „Asociației pentru Cultura Poporului Român din Maramureș”, denumită și „Dragoșiana”, după cum precizează doctorul în drept Mihai Marina (2), Ioan Mihalyi de Apșa a consolidat „Asociațiunea” colaborând impecabil cu președintele acesteia Iosif Man, care era unchiul său.

În paralel cu activitatea sa de jurist, postură din care i-a sprijinit tot timpul pe români, ilustrul maramureșean a desfășurat și o bogată activitate de apostol cultural, colaborând cu învățătorii și preoții satelor maramureșene, participând la manifestări culturale și religioase despre care a scris texte pentru publicațiile românești transilvănene sau achiziționând piese pentru muzeul din locuința sa despre trecutul Țării Maramureșului. Colecțiile sale de obiecte vor sta la baza primului muzeu din Marmația. Cărturarul maramureșean devine cunoscut  prin colaborările sale cu studii la publicații românești „Foița Tribunei”, „Gutinul”, „Patria”, dar și cu publicații ale Academiei Maghiare de la Budapesta.

Cetățeanul maghiar de etnie română din Austro-Ungaria, bun cunoscător al legilor acestui stat, se opune legal din anul 1904 proiectului de lege școlară a lui Apponyi Albert care prevedea că în școlile confesionale trebuie să predomine spiritul național maghiar, dascălii fiind obligați să predea obiectele de studiu în limba maghiară.

Cât i-a stat în putere acestui ilustru maramureșean, în posturile pe care le-a ocupat, el a sprijinit comunitățile românești din Țara Maramureșului pentru păstrarea tradițiilor moștenite de la strămoși. Astfel procedând, sprijină în anul 1911 înființarea la Vișeu de Sus a „Despărțământului ASTRA”, iar în anul 1913 conduce ședința de înființare la Sighetu Marmației a unui alt despărțământ al Asociației pentru Cultura Poporului Român din Transilvania. În anul 1912, prezidează la Budapesta conferința pregătitoare a intelectualilor români de credință greco-catolică în vederea adunării de la Alba Iulia contra înființării episcopiei maghiarizatoare de la Hajdudorog.

Ilustrul român nu reușește să își vadă împlinite multe din idealuri, fiindcă moare la Gherla în ziua de 14 octombrie 1914, la vârsta de 70 de ani și, aflându-se într-un soi de refugiu, este înmormântat în cimitirul aceste localități. În anul 1978, la 12 octombrie, surorile sale, Lucia și Maria, îi aduc rămășițele sale pământești la Sighetu Marmației și le reînhumează creștinește în parcela familiei din cimitirul municipal.

Punctul de venit din activitatea cărturărească a lui Ioan Mihalyi de Apșa din anul 1900 este atins prin publicarea, la Sighetu Marmației, a monumentalei lucrări „Diplome Maramureșene din secolele XIV și XV”. Demn de reținut este faptul de toată isprava că lucrarea a fost tipărită pe cheltuiala autorului și cu sprijinul unor apropiați prin abonament. A contat mult faptul că autorul cărții s-a numărat printre cei care au înființat „Banca Maramureșeană” din Sighetu Marmației și a fost un membru foarte activ al „Asociațiunii”. Calitatea de jurist și de publicist l-a pus pe autor în contact cu multă lume din societatea maramureșeană, mai ales atunci când a sprijinit salvarea averilor composesoratelor maramureșene vânate de afaceriștii vremii de alte etnii decât cea românească. Lucrarea a apărut într-un tiraj de 500 de exemplare în limba română și 500 de exemplare în limba maghiară. „Abonenții” la lucrare au fost din tot spațiul locuit de români, iar tipăritura a fost apreciată la superlativ de personalitățile cu care autorul a avut legături, după cum o dovedesc corespondența și colaborările științifice. Printre cei care au apreciat lucrarea se numără Iosif Vulcan, George Barițiu, Octavian Goga, iar Nicolae Iorga, după  ce a vizitat familia Mihalyi de Apșa în Sighetu Marmației, în anii 1905 – 1906, avea să afirme despre „Diplome” că „...fără ele nu se poate scrie istoria românilor” (3). La 25 martie 1901, Academia Română îi acordă lui Ioan Mihalyi de Apșa titlul de membru corespondent la Secțiunea istorică (4), iar în anul 1902, la 6 aprilie, înaltul for academic premiază lucrarea „Diplome Maramureșene din secolele XIV și XV” cu Premiul „Năsturel –Herescu” (5).

Lucrarea ilustrului maramureșean a fost și este considerată o prețioasă contribuție la cercetarea istoriei românilor și s-a scris despre ea mult și elogios. Au publicat studii având-o ca subiect istorici din școala veche precum Dinu C. Giurăscu și Ștefan Pașcu, dar și cercetători valoroși asemeni lui Radu Popa, Aurel Răduțiu, Nicolae Edroiu, Ioan Drăgan cărora li se alătură și maramureșenii Valeriu Achim, Mihai Dăncuș și Nicolae Iuga. Lucrarea a fost abordată și de publiciști iluștri ai culturii române precum Alexandru Ivasiuc, George Arion și Grigore Ploieșteanu.

Cercetătorul Aurel Răduțiu (6) afirmă că lucrarea lui Ioan Mihalyi de Apșa a fost una de referință și pentru istoricii Ioan Bogdan, Nicolae Iorga, Ilie Minea, Nicolae Drăganu, Alexandru Doboși, Gheorghe Brătianu, Alexandru Filipașcu, Ioan Moga, Petre P. Panaitescu. Lucrarea a fost obiect de studiu și pentru lingviști precum Emil Petrovici și Șerban Papacostea, iar în vremea noastră de cercetători care au realizat studii sau sinteze despre istoria poporului român, a limbii și culturii acestuia. Istoricul și arheologul Radu Popa a elaborat o lucrare de doctorat bazându-se în procent majoritar pe lucrarea lui Ioan Mihalyi de Apșa, opinând despre calitățile și lipsurile acesteia, neținând cont de perioada și condițiile în care lucrarea a fost elaborată de un autor care nu era istoric de profesie.

Preocupările ilustrului maramureșean pentru istoria Marmației continuă temeinic și profesionist în școala de istorie din vremea noastră. Istoricii actuali au realizat lucrări temeinice despre țara voievozilor descălecători și pentru meritele lor îi menționăm: Valer Hossu, Ioan Aurel Pop, Adrian Rusu, Marius Diaconescu, Ovidiu Pecican, maramureșenii Livia Ardelean, Mihai Dăncuș, Ilie Gherheș și mulți alții. În „Postfața” la ediția a IV-a a lucrării „Diplome maramureșene din secolele XIV – XV, apărută în anul 2008, cercetătorul Aurel Răduțiu afirmă despre generația tânără de istorici că: „De la ei se așteaptă, de ce nu, un corpus la zi al izvoarelor medievale despre acest ținut istoric, vatră de romanitate nord-orientală din teritoriul mai larg al etnogenezei românilor” (7). Același cercetător, în același text, menționa: „... fiecare nouă  reluare de către cei amintiți a cercetărilor de istorie maramureșeană a fost și este implicit o recunoaștere a meritelor acestui precursor de nădejde care este Ioan Mihalyi de Apșa”.

După actul istoric de la 1 Decembrie 1918, admiratorii din Marmația ai lui Ioan Mihalyi de Apșa, îndemnați de membrii Asociației culturale „Astra” și ai Asociațiunii „Dragoșiana”, au făcut un efort financiar pentru ridicarea unui bust al ilustrului maramureșean în fața Palatului Administrativ al județului Maramureș din Sighetu Marmației. Lucrarea a executat-o sculptorul bucureștean D. Mățăoanu și a fost dezvelită în 30 august 1935, în cadrul unei mari manifestări populare. În anul 1940, bustul a fost distrus de către autoritățile hortiste, cum a fost distrus și bustul părintelui stomatologiei românești, profesorul universitar dr. Gheorghe Bilașcu din Cluj. Gestul ocupanților era unul de pedepsire și după moarte a marilor români din Transilvania.

La 1 decembrie 1988, Ioan Mihalyi de Apșa a fost repus pe soclul recunoștinței prin ridicarea pe vechiul amplasament a unui bust de marmură albă realizat de sculptorul Mihai Borodi din Vadu Izei.

 „Diplome  maramureșene din secolele XVI – XVIII, provenite din colecția lui Ioan Mihalyi de Apșa”, volum întocmit de Mihai Dăncuș, Adinel Ciprian Dincă, Andreea Mârza,  Ioan Aurel Pop a fost publicat la Editura Academiei Române, București în anul 2010, având colaboratori pe profesoara Valeria Socaciu de la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației și pe Lukacs Jozsep la transcrierea și traducerea textelor din limba maghiară, iar coordonator pe Ioan Aurel Pop, care semnează și  introducerea. În anul 2009, tot în regim de abonare ca și în cazul ediției princeps, Vasile Iuga de Săliște a scos a patra ediție a Diplomelor  maramureșene din secolele XIV – XV de Ioan Mihalyi de Apșa traduse din limba latină în limba română de universitarul clujean Vasile Rus, prefațată de Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române și postfațată de cercetătorul Aurel Răduțiu. Ediția a apărut la Editura Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă” din Cluj-Napoca, având coordonator pe Vasile Iuga de Săliște, președintele menționatei societăți.

La 125 de ani de la apariția acestei monumentale lucrări, Academia Română care l-a premiat pe autor în secolul trecut pentru ediția princeps s-ar cuveni să editeze întreaga colecție de documente rămase de la Ioan Mihalyi de Apșa, tot prin „abonenți”, cum a apărut primul tom, dacă nu se găsesc banii necesari în visteria statului român și pentru cultura noastră națională.

(1) Alexandru Filipașcu, Istoria Maramureșului, Editura Univers, 1940, p. 5.

(2) Mihai Marina, Maramureșenii – portrete și medalioane, Editura Dragoș Vodă, Cluj-Napoca, 1998, p. 133.

(3) Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească, 1939, p. 326.

(4)  Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXIII, 1900 – 190, p. 201.

(5) Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXIV, 1901 – 1902, p. 219.

(6) Aurel Răduțiu, Postfață la Dr. Ioan Mihalyi de Apșa, Diplome maramureșene din secolele XIV – XV, Ediția a IV-a, Editura Societății Cuturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca, 2009, p. 963.

„Diplome maramureșene din secolele XIV – XV”  de Ioan Mihalyi de Apșa, o  lucrare de neocolit și după 125 de ani de  la apariție

Începând cu anul 2016, Asociația Tradițional - Progresistă „Tisa”, Sighetu Maramurășului, condusă de juristul Gheorghe Botiș, a avut în permanență pe agendă marcarea prin acțiuni concrete a evenimentelor importante din istoria neamului românesc. Între manifestările desfășurate se distinge simpozionul cu titlu sugestiv „Maramureșenii și Marea Unire”, ajuns la ediția a X-a în anul 2025. Dacă la începuturi manifestările organizate de asociația sigheteană au fost onorate de participanți din județul nostru și din câteva județe limitrofe Maramureșului, în acest an manifestarea din preajma Zilei Naționale a României a devenit una de nivel național.

Lărgindu-se relaționările cu bunii români care fac parte din asociații și organizații din toate categoriile sociale din țară și străinătate, iubitorii de istorie și cultură au ajuns să se cunoască între ei realizând o adevărată frăție culturală. O dovadă în acest sens este impresionanta prezență a participanților atrași de tema din acest an „România unită prin cultură, diplomație și sacrificiu” care a fost dezbătută timp de trei zile de numeroșii participanți.

În cadrul simpozionului, s-a marcat împlinirea a 125 de ani de la publicarea lucrării „Diplome maramureșene din secolele XIV –XV” de Ioan Mihalyi de Apșa, lucrare ce face parte din Istoria Comitatului Maramureș ilustrată și în multe alte lucrări de valoare.

Maramureșenii nu au uitat că s-au împlinit 75 de ani de la plecarea pe „Calea Diplomatică a Cerului” a lui Alexandru Vaida Voievod, patriot care a semnat actele de recunoaștere internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris. În loc de răsplată, ilustrul român a apus, după cinci ani de arest la domiciliu, în 25 noiembrie 1950.

În 30 noiembrie 2025, la mormântul academicianului Ioan Mihalyi de Apșa protopopul greco-catolic de Sighet dr. Vasile Iusco a săvârșit un parastas și a vorbit despre legăturile sale spirituale cu Apșa și Ieudul de care era  legat și cel omagiat. Primarul municipiului Sighetu Marmației, juristul Vasile Moldovan, a salutat inițiativa domnului Gheorghe Botiș, și a exprimat regretul că sighetenii nu au făcut tot ceea ce se cuvenea pentru ilustrul maramureșean și a promis remedierea situației din prezent. I-a îndemnat pe consilierii județeni și municipali prezenți să fie mai activi în viitor și să propună lucruri ce se cuvin făcute pentru toți eroii neamului românesc.

Șeful secției de istorie a Muzeului Maramureșean din Sighetu Marmației, profesorul Alin Pralea, a vorbit despre viața și activitatea lui Ioan Mihalyi de Apșa, iar membru al Uniunii Scriitorilor din România, dr. Ion Petrovai, a prezentat liric „Țara descălecătorilor” și pe iluștrii ei bărbați. Juristul Gheorghe Botiș a evocat pe martirul Alexandru Vaida Voievod și a deschis evenimentul depunerii coroanelor și jerbelor de flori de către reprezentanții autorităților locale și ai asociațiilor care au onorat cu prezența manifestarea. Au fost prezente: Asociația Dreptate și Frăție, Asociația Tatra, Asociația Prometeu, București; Coroana Neamului, Chișinău, Coroana lui Ștefan cel Mare și Sfânt – Botoșani, Steaua Bucovinei-Suceava, Cavalerii Gralului-Brăila, Asociația Victor Babeș, Asociația Transilvania Cluj-Napoca; Asociația Lucian Blaga – Dej, Asociația Cincinat Pavelescu-Focșani, Asociația Petru Rareș-Iași, Asociația Ardealul, Asociația Ludvig Roth, Mediaș; Asociația Vasile Lucaciu și Asociația Sirius din Satu Mare, Asociația Frăția Universală din Sibiu, Asociația Constantin Vivu-Sighișoara, Asociația Alexandru Papiu Ilarian-Târgu Mureș, Asociația Dan Amadeus Lăzărescu-Slatina, Asociația Europei Unite din Zalău, Asociația Omega și Asociația Solstițiu din Baia Mare, Societatea Avram Iancu, Filiala Maramureș, Asociația Fiii Leordinei, Asociația Noblețea Marginii-Petrova. În seara aceleiași zile, gazdele și invitații s-au întâlnit la Restaurantul Iza din Sighetu Marmației, unde, cu participarea a peste 200 de persoane, a avut loc „Balul Unirii”.

De  Ziua Națională a României, membri Asociației Tradițional Progresiste Tisa din Sighetu Marmației și invitații acesteia au participat la manifestările organizate în centrul municipiului, depunând coroane și jerbe de flori la bustul academicianului Ioan Mihalyi de Apșa, alături de edilii și șefii instituțiilor municipiului Sighetu Marmației și participând la programele artistice prezentate cu prilejul sărbătorii tuturor românilor.  După ceremonie și programele artistice, gazdele și invitații au vizitat Casa Memorială „Ioan Mihalyi de Apșa”, de la balconul căreia, la 1 decembrie 1918, a fluturat primul tricolor din ținuturile maramureșene. Toate cele prezentate în reportajul de față socotim că sunt argumente suficiente pentru a dovedi că în Țara Maramureșului patriotismul este la el acasă.  

                                  Țara descălecătorilor

                                         Ion Petrovai 

Neprihănitul fruct în care a curs cerul

E dulce mărturie mai tare decât fierul.

De la strămoși, credința se întoarce la ai mei

Pe file de cazanii brăzdate de condei.

Sub pomul vieții ce rodește lumii

Îmi țin copiii-n brațe - ramuri de măslini.

Izvoarele coboară printre munții suri

Spălând cămașa țării de blesteme și uri.

Îngheață curcubeie între ramuri de tei

Odată cu albul întâilor miei.

Venite din mituri să dezlege misterul

Tainele sfârtecă pământul și cerul.

Pereții afumați încep a murmura

Nume de voievozi ce nu se pot uita.

Iubirea și ura din zodii cu blestem

Nu cunosc hotar, de nimeni nu se tem.

Rămânem însetați, flămânzi uneori,

De păsări ascunse în pribegii nori.

Lutul botezat în flăcări - ulciorul -

Sărută de veacuri - după datini - izvorul.

Răcorile din boabe fug spre trupuri arse

Să nu le-ajungă para ce rumenise vase.

Din zorii argintați până-n albastre-amurguri

Ne vând olarii trupul, prin veștejite târguri.

Pe sticla înflorită și tânără ca marea,

Îngeri vestitori au înjunghiat visarea.

Sub limpezi rugăciuni rostite de strămoși

Și-acum se ține sfat cu Bogdani și Dragoși.

Cei vestiți de trâmbiți ne-așteaptă în colinzi

Și-n cântece fluier - azi prăfuit la grinzi.

Pe umeri piatra ține răpusele păduri

În păgâne lupte cu albe, reci securi.

Visele și dorul mi-au deschis o rană

În al cărei sânge moi umila-mi pană.

În templul culorii unde-i stăpân Frumosul

Cu nevăzutele săbii tăcerea-mi frânge osul.

În dacice temple străjuite de sfinți,

Dorm inimi latine de prunci și părinți.

Făpturi neprihănite de-adevărați protectori

Dau viață epopeii fără Ahili și Hectori.

Cuvântul e botezul albelor idei

Și sângele ce-a scris alese epopei.

Tot ce-i mărturie și-i azi pe placul minții

E făurit de mâini mai sacre decât sfinții.