Incredibil: caºtigi un Logan, dacã citeºti aici!

Celor care citesc aceasta rubrica si cand o iau razna cu miseii mei, si cand vorbesc pana la obsesie despre Ivantoc, despre Basarabia, eroi sau valori, imi cer scuze. Pe ceilalti, care sperau sa fie „platiti” in Logan-uri pentru a-mi citi rubrica, ii anunt ca au fost fraieriti. Si nu-mi cer scuze, pentru ca n-am de ce, desi ii „folosesc” la un „experiment” prin care vreau sa demonstrez ceea ce nu mai poate fi negat de nimeni: dincolo de discutiile despre „deontologie”, corectitudine si crize morale, sta, in mare parte, o masa de oameni superficiali, prea lenesi sau prea dezinteresati in a citi altceva decat senzational ieftin sau carti „subtiri”, si acelea, in cazul in care sunt la moda si se vand in supermarket, eventual cu o ruda de salam sau daca sunt „platiti” sa o faca si pot castiga macar o vizita la coafor, desi au chelie. Si inca ceva: oricat i-am injura pe politicienii mincinosi, care ne vand gogosi (care, de altfel, o merita din plin), suntem la fel de vinovati ca si ei, pentru ca-i credem. Pentru ca ne lasam mintiti, momiti, amagiti. Pentru ca nu vrem sau nu putem gandi. Pentru ca ni se pare ca dovada suprema de atitudine si implicare e injuratul in fata televizorului, intre doua pungi de seminte. O vreme, m-am amagit ca, dupa Decembrie 1989, dictatura din Romania a luat sfarsit. Am gresit. Nu mai avem „un rechin”, avem „mai multi”, si nu mai avem o „dictatura”, avem mai multe. Traim o dictatura a mediocritatii, prostului-gust, goanei dupa castiguri, dezinteresului, superficialitatii si, cateodata, cred ca si a prostiei. Experienta, studiile si numarul de accesari pe internet demonstreaza ca romanii cu pretentii de academicieni, plini de spirit civic si responsabilitate aleg intotdeauna o stire despre sex, staruri porno si castiguri usoare in locul unui articol despre Basarabia, a unei analize despre criza economica sau a unui reportaj despre un detinut politic care si-a facut o cruce din propriul os. Teoretic si declarativ, le pasa de lucruri serioase, dar cand vine vorba de actiuni concrete, nu-si fac nici macar timp sa citeasca despre ele, de frica sa nu-si strice cheful de o bericica sau sa-si incalce principiul suprem: „Mananc, deci exist si sunt fericit”. Recunosc, aceasta rubrica trebuia sa se numeasca „Lasati orice speranta, voi, cei care cititi aici”. Dar asa, n-aveam sanse sa castig un Logan la „campionatul injuraturilor”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro