În vâltoarea vremurilor.

Dr. ec. Teodor Brateș

Dr. ing. dr. ec. Nicolae Bud

Titlul articolului de față a fost inspirat de unul dintre volumele în care Președintele AGIR, Președintele de Onoare al ASTR, Mihai Mihăiță, își depăna amintirile, carte intitulată sugestiv „În vâltoarea vremurilor“. Sub „cupola“ acestor trei cuvinte se regăsesc și momente pe care, asemenea multor contemporani, semnatarii acestui articol doresc să rememoreze, odată cu evaluările lor, câteva momente din viața și activitatea unei personalități a vieții publice, exponent de marcă al comunității inginerilor români de pretutindeni, cu un incontestabil prestigiu național și internațional. Suntem convinși că toți cei care la ceas aniversar au transmis și transmit gândurile, urările lor calde, sincere, liderului, colegului, prietenului care împlinește venerabila vârstă de 95 de ani, împărtășesc punctele de vedere pe care le vom exprima în continuare.

Vocația de fondator, acțiunea de militant social

Unul dintre autorii acestui articol (ziarist și doctor în economie) a consemnat, în 1990, la Postul Național de Televiziune, renașterea uneia dintre cele mai importante organizații profesionalo-civice, Asociația Generală a Inginerilor din România – AGIR. Un rol fondator esențial l-a avut în acest demers (pe care nu ezităm să-l numim istoric) inginerul, doctor în științe tehnice, Mihai Mihăiță. Atunci, la adunarea găzduită de Sala de onoare a Gării de Nord din București, s-a auzit ferm, argumentat, glasul celui care de trei decenii și jumătate deține, prin votul democratic al colegilor de profesie, calitatea de PREȘEDINTE al AGIR.

În acest mod a fost reînnodat firul unei tradiții de peste un secol și jumătate de existență a unor structuri profesionale inginerești care au adus și aduc o contribuție remarcabilă la împlinirea aspirațiilor naționale de progres prin intermediul științelor tehnice. Se cunoaște că regimul totalitar a decis, în 1952, desființarea AGIR, asociație constituită imediat după Primul Război Mondial. Cu toate acestea, programele de dezvoltare, de modernizare a țării au impus creșterea exponențială a numărului de ingineri la cele mai diverse specializări, fapt care a determinat și înființarea unor organizații profesionale la scară națională. După absolvirea ca șef de promoție a Facultății de profil, inginerul Mihai Mihăiță s-a implicat în activitatea acestor structuri și a contribuit, în măsura în care era posibil în acele vremuri teribile, la promovarea unor orientări curajoase pe linia progresului științifico-tehnic. Din 1962 este semnificativă activitatea ing. Mihai Mihăiță în Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT), în calitate de președinte al Secției de Transporturi și Telecomunicații, precum și în cea de membru al Consiliilor tehnico-științifice din domeniile feroviar și pe ansamblul transporturilor, în Consiliul profesoral al Facultății de Transporturi, în Comitetul Român de Istoria și Filosofia Ştiinței și Tehnicii (CRIFST), în Consiliile din domeniile informaticii, ciberneticii și matematicii.

În perioada postdecembristă a fost membru fondator și apoi președinte al Fundației „Premiul Român pentru Calitate «J.M. Juran»“, membru al Fundației Internaționale „Sănătate, mediu, dezvoltare durabilă“ și al unor Comisii și Colegii interministeriale constituite în vederea elaborării de programe și planuri de cercetare științifică.

Bogata experiență acumulată în toate aceste structuri, precum și curajul său vizionar explică – în bună măsură – inițierea și parcurgerea tuturor etapelor  de constituire a Academiei de Științe Tehnice din România, al cărei președinte a fost în perioada 2010 – 2022, iar în prezent este Președinte de Onoare. La unele aspecte ale contribuției fundamentale a omului de știință Mihai Mihăiță la crearea și consolidarea ASTR se referă pe larg articolul din aceste pagini al prof. univ. emerit dr. ing. Valeriu V. Jinescu, actualul președinte al ASTR.

Permanent în prima linie a progresului științifico-tehnic

Atât prin cunoaștere directă, cât și prin documentarea de arhivă, ambii autori ai acestui articol depun mărturie că numele și activitatea președintelui Mihai Mihăiță sunt și indisolubil legate de realizări incontestabile care îl definesc drept un inginer eminent om de știință. Încă de la începutul activității sale inginerești, s-a remarcat prin promovarea a tot ceea ce era și este nou și avansat în domeniul feroviar, iar atunci când a avut responsabilități la vârf la căile ferate a conceput și a aplicat programe de dezvoltare a acestui esențial domeniu economico-social. Reținem, în primul rând, contribuțiile la modernizarea materialului rulant și infrastructurii feroviare, concretizate, între altele, prin:

▪ introducerea tracțiunii Diesel și electrice, schimbarea caracteristicilor parcului de vagoane de marfă și călători în funcție de natura transporturilor;

▪ centralizarea electrodinamică a stațiilor și introducerea blocului de linie pe secțiile de circulație și a dispecerului automat de secție și de complex;

▪ creșterea sarcinii pe osie prin introducerea șinei de tip greu, a traversei de beton armat și sudarea joantelor. Prin aceste dotări s-a obținut creșterea capacității de transport, sporirea vitezei de circulație a trenurilor de călători și marfă, creșterea gradului de siguranță a circulației și îmbunătățirea indicatorilor economici.

Deosebit de importante au fost, de asemenea, contribuțiile manageriale la nivel național în privința reorganizării căilor ferate mai ales prin:

▪ concentrarea traficului într-un număr redus de situații în scopul obținerii unor importante economii;

▪ dezvoltarea transportului în containere;

▪ organizarea și dezvoltarea transporturilor combinate (din poartă în poartă);

▪ încurajarea preluării intermodale a mărfurilor la transportul terminal și decongestionarea coridoarelor de transport prin sporirea intermodalității Dunării;

▪ soluții interdisciplinare convergente în amenajarea teritoriului și în structura sistemului de transport, orientate către dezvoltarea durabilă și creșterea calității vieții.

Un loc cu totul special în activitatea managerială a celui care a condus în condiții deosebit de dificile Căile Ferate Române ocupă acțiunile sale concrete de informatizare a întregului sistem feroviar încă din perioada antedecembristă. Astfel, pot fi menționate în acest sens, cel puțin următoarele:

▪ utilizarea primelor calculatoare CIF A1, CIF A2 pentru reducerea parcursului gol al vagoanelor de marfă;

▪ importul, în 1965, al unui calculator cu care s-a gestionat activitatea economică a căii ferate. În 1970, s-a importat al doilea calculator pentru conducerea activității căii ferate;

▪ proiectarea primului sistem informatic în timp real pentru controlul vagoanelor de marfă pe toată rețeaua de cale ferată, ceea ce a constituit o prioritate națională și internațională pentru partea de Est a Europei;

▪ proiectarea și implementarea de sisteme informatice pentru conducerea activității terminale de containere și în alte unități feroviare;

• extinderea informaticii la alte sectoare de transport și în domeniul telecomunicațiilor.

Încheiem această sumară trecere în revistă cu sublinierea a două aspecte, la rândul lor esențiale, din activitatea celui sărbătorit: grija față de resursele umane și propria contribuție la realizarea unor proiecte de anvergură națională și pan-europeană, precum cele din sferele managementului, ciberneticii, ecologiei, tehnologiilor materialului rulant și infrastructurii.

O activitate publicistică de excepție

Fie și numai simpla enumerare a unor lucrări are darul să aducă noi argumente în susținerea ideii de personalitate care valorifică într-o manieră superioară rezultatele cercetărilor științifice, completate și potențate cu talentul de comunicator.

În ceea ce privește perioada antedecembristă, pot fi enumerate lucrările:

▪ Transporturi combinate și deservirea în suprafață, Editura Centrului de Documentare și Publicații tehnice MTTc, 1971;

▪ Transportul în containere mari, Editura Centrului de Documentare și Publicații tehnice MTTc, 1972;

▪ Sistem informatic în timp real pentru controlul circulației vagoanelor de marfă, Editura Centrului de Documentare și Publicații tehnice MTTc, 1973;

▪ Peste 120 de proiecte și studii în domeniul transportului pe calea ferată și informaticii în transporturi.

O prodigioasă activitate publicistică poate fi consemnată în perioada postdecembristă și, de această dată, numai enumerarea unor titluri relevă o multitudine de preocupări subsumate aceleiași exemplare implicări profesionalo-civice scoase în evidență și de o serie de lucrări memorialistice:

▪ „Repere ale ingineriei românești“, în limba română și în engleză, Editura AGIR, 2000;

▪ „Dicționar explicativ pentru științe exacte – transporturi feroviare“, Editura AGIR, 2006;

▪ „Parcul Național al Științei și Tehnicii. Propunere de realizare“, Editura AGIR, 2010;

▪ „Sub cupola Academiei Române. Discursuri de recepție ale inginerilor“, Editura AGIR, 2011;

▪ „Ingineria în fața provocărilor secolului XXI“, Editura AGIR, 2011;

▪ „Tradiție și continuitate. Societatea Politehnică – 130 de ani de la înființare“, Editura AGIR, 2011;

▪ „Un sfert de secol de la (re)nașterea AGIR. Primii pași“, Editura AGIR, 2016;

▪ „Academia de Științe Tehnice din România – Scurtă istorie în date“, Editura AGIR, 2017;

▪ „Istoria tehnicii și industriei românești“, Editura Academiei Române, 2020 (coautor).

Implicat direct în apariția unor publicații ale AGIR – „Univers ingineresc“ și „Buletinul AGIR“ –, omul de știință Mihai Mihăiță a prezentat propriile studii de anvergură din domeniile tehnicii și istoriei organizațiilor inginerești din țara noastră.

Departe de a epuiza bogăția de fapte și date care conturează puternica personalitate a Președintelui AGIR, Președinte de Onoare al ASTR, aceste însemnări se constituie într-o modestă contribuție la reliefarea elementelor definitorii ale unui contemporan de marcă, martor și participant vreme de aproape un secol la evenimente cruciale din istoria României, într-un larg context universal. Este realmente o bucurie, o satisfacție deosebită ori de câte ori beneficiem de prilejul de a (re)aduce în atenție viața și opera unui OM care și-a înțeles și își înțelege menirea sa existențială la cotele științifico-morale la o altitudine ce atestă prin ea însăși că avem de-a face cu un model de adecvare la realități și, pe această bază, de acțiune pentru transformări, pentru progrese care lasă timpului și vremurilor dovezi concludente, palpabile despre cum trebuie trăită viața cu o determinare umanistă exemplară.