În urmă cu 1.700 de ani începea Primul Sinod Ecumenic: Un pas fundamental în formularea credinței creștine

În urmă cu 1.700 de ani, în 20 mai, erau deschise lucrările Primului Sinod Ecumenic (al întregii Biserici) de la Niceea, un pas fundamental în formularea credinței creștine.

Doctrina ariană, care susținea că Dumnezeu Fiul nu are o natură identică cu Dumnezeu Tatăl, a fost principalul factor care a făcut necesară o întâlnire între toți episcopii Bisericii creștine.

Cu toate acestea, Sinodul I Ecumenic de la Niceea nu a constituit doar un episod de confruntare doctrinară cu ereziile vremii, a explicat Patriarhul Daniel la simpozionul internațional de teologie de la București.

Primul Sinod a fost „un pas fundamental și necesar în formularea dogmatică a credinței ortodoxe şi a mărturisirii ei ca adevăr mântuitor, după trei secole de persecuții aprige și ostilitate la adresa creștinilor din Imperiul Roman, dar şi într-un context marcat de controverse teologice intense”, a spus Patriarhul României.

Sinodul a fost convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare care, în urmă cu mai bine de un deceniu, emisese Edictul de la Mediolanum (Milan), primul act oficial prin care se acorda totală libertate de credință creștinilor.

Printre cei prezenți la eveniment s-au numărat Sfinții Atanasie, Nicolae, Spiridon al Trimitundei și chiar ierarhi de pe teritoriul țării noastre. Ar fi participat 318 Sfinți Părinți, cifra fiind confirmată de Sfântul Atanasie al Alexandriei.

Rezultatele lucrărilor

Printre principalele rezultate ale întrunirii de la Niceea se numără: combaterea arianismului, alcătuirea primelor șapte articole din Simbolul de Credință, stabilirea modului de calculare a datei Paștilor (prima etapă). S-a discutat și despre rezolvarea unor schisme, precum cea meletienă din Egipt și cea a novațienilor din Roma.

Sinodul de la Niceea a avut 20 de canoane. Printre măsurile luate se numără unele impedimente la promovarea în clerul bisericesc, dar şi condiții privind alegerea și hirotonia unui episcop, reglementarea organizării bisericești și disciplina Bisericii în general.

Bazele organizării bisericești

Canonul al patrulea prevedea ca un episcop nou să fie instituit de toți ierarhii din eparhie, dar, dacă acest lucru este imposibil, atunci să fie „cel puțin trei, după ce și cei absenți au consimțit prin scrisori să fie făcută atunci și hirotonia”, iar confirmarea celor petrecute revine „în fiecare eparhie mitropolitului”.

„Această hotărâre a fost extrem de importantă”, lămurește Pr. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific, în Ziarul Lumina.

„Prin astfel de măsuri se puneau bazele organizării bisericești în «eparhii», care în acel context se refereau la totalitatea episcopiilor din cadrul unei provincii. Episcopul din capitala fiecărei provincii din sistemul politic administrativ al Imperiului roman, respectiv din metropolă, purta titlul de «mitropolit», titulatură care a apărut atunci”.

Un alt canon important este al șaselea, o hotărâre care a devenit, la Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451), baza sistemului pentarhiei, adică prioritatea celor cinci scaune apostolice patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim.

„Canonul al șaselea de la Niceea, din anul 325, a pornit de la considerarea pe locul întâi a scaunului de la Roma, după care urma atunci Alexandria și apoi Antiohia. Constantinopolul nu exista încă, iar în vechea cetate a Bizanțului era un simplu episcop”, a mai explicat Părintele Viorel Ioniță.

Între aceste prime canoane, avem şi o măsură privind viața liturgică a întregii Biserici: canonul al 20-lea anunță că în zilele de duminică și în cele din timpul săptămânii din perioada Cincizecimii, adică de la praznicul Sfintelor Paști până la cel al Pogorârii Duhului Sfânt, „nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi”.

Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic se face în Duminica a șaptea după Sfintele Paști (anul acesta, în data de 1 iunie).

SURSA> BASILICA.RO