Du-te Soare, vino lună, Sânzienele îmbună!

Muzeograf
Gabriela FILIP

Termenul de Sânziene este întâlnit în Mara­mureș, Banat, Buco­vina, Oltenia și Tran­sil­vania, în timp ce denumirea de Drăgaica se întâlnește în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei. Regional, sărbă­toa­rea este cunoscută și sub denumirea de: Amuțitul Cucului, Cap de Vară, Împărăteasa, Regina Holdelor, Ziua Soarelui, Sântion de Vară. Peste această sărbătoare din calendarul popular s-a suprapus sărbătoarea creș­tină, Naște­rea Sfântului Ioan Botezătorul.

După Ion Ghinoiu, Sânziana este o zeiță agrară, protectoare a lanurilor de grâu și a femeilor măritate. „Se naște la 9 martie, la moartea Babei Dochia, crește miraculos până la Sânziene (24 iunie), ziua solstițiului de vară, când înflorește planta ce-i poartă numele (sânzâiana sau drăgaica).”
Conform unei legende din Ma­ra­mureș, se crede că în noaptea de Sânziene, o zâna frumoasă, cu straie din flori, se scaldă în râu, iar fetele cu status premarital, pentru a fi pure precum apa și frumoase precum florile de sânziene, își fac o cunună din aceste flori și intră în râu zicând: „Sfântă apă curgătoare, spală-mă pentru a fi mândră!”.

Potrivit altor legende, în această zi, Sânziana, împreună cu alte zâne și fete frumoase, cântă, dansează și zboară peste câmpuri, purtând o mantie din care curge un praf auriu (polenul), apărând culturile de vitregiile naturii și asigurând acestora rod bogat, iar plantele de leac pri­mesc miros și putere de vindecare. Comparativ cu Ielele, care pârjolesc totul pe unde trec, Sânzienele sunt zânele bune care ajută vegetația să prindă rod.

Fetele își făceau cununi din flori de sânziene și le aruncau pe acoperișul casei pentru a afla dacă se vor mărita sau nu în acel an. Dacă cununa nu cădea de pe acoperiș, era semn că fata se va căsători până în anul următor de Sânziene. De asemenea, fetele purtau flori de sânziene în păr, în sân, și le puneau sub pernă pentru a-și visa ursitul.
„Împletim cununi de flori, cu nădejde și iubire
Și le aruncăm spre nori,
să ne-aducă fericire.
Toate acestea vor rămâne mărturie-n cartea vieții
Despre flori de sânziene,
despre anii tinereții.”


În prezent, în Țara Maramureșului se rotește făclia aprinsă, care în trecut era pregătită de un inițiat, de cea mai vârstnică persoană din familie. „Când începe să se înnopteze, grupuri de copii și feciori urcă cu făcliile pe coama dealurilor, se adună în cerc, își aprind făcliile și fiecare o învârte deasupra capului sau în față, în sensul rotirii Soarelui.” (Ion Bogdan). Toate aceste acte erau rea­lizate pentru purificare și pentru a fi feriți de boli și necazuri. Dacă fetele învârteau făcliile, pentru a fi pețite de feciori, rosteau: „Așa cum se uită feciorii la făclie, așa să se uite și la noi.” (Pamfil Bilțiu)
În alte zone, fetele rosteau: „Du-te Soare, vino lună, / Sânzienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / Galbenă, mirositoare, / Fetele să o adune, / Să le prindă în cunune, / Să prindă-n pălărie / Struțuri pentru cununie, / Boabele să le răstească, / Până-n toamnă să nuntească”.
După aceste momente, sătenii înconjurau țarina cu făcliile aprinse, după care le înfigeau în pământ pentru a feri recoltele de dăunători și a avea holdă bogată. Făclia fumega peste noapte, în timp ce oamenii se retrăgeau la casele lor.
Se crede că în această zi cucul amuțește, sărbătoarea fiind numită și Amuțitul Cucului. Cucul cântă de la Blagoveștenie până la Sânzi­ene, când se spune că se îneacă cu orz și se transformă în uliu.
În lumea satului tradițional există o serie de superstiții și practici respectate cu sfințenie de către localnici:
- dacă de Sânziene vremea va fi frumoasă, înseamnă că perioada care urmează va fi prielnică pentru secerat și cosit;
- în noaptea de Sânziene, fetele se spălau în apa râului pentru a fi frumoase și iubite de feciori;
- florile de sânziene se pun la icoane, ferestre și uși pentru a proteja casa și pe membrii familiei de necazuri;
- dacă un animal din gospodărie era bolnav, acesta se afuma cu cărbuni și flori de sânziene;
- în această zi nu se lucrează nimic;
- dacă se nesocotește ziua de Sânziene, vor avea loc furtuni, plantele vor rămâne fără leac și miros, iar oamenii se vor îmbolnăvi;
- în noaptea de Sânziene se spune că animalele stau de vorbă, iar cei care le pândesc pot afla multe din tainele acestora;
- dacă hainele și textilele sunt scoase la soare în această zi, ele vor fi ferite de molii pe tot parcursul anului.

„Du-te Soare, vino lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să o adune,
Să le prindă în cunune,
Să prindă-n pălărie
Struțuri pentru cununie,
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească”.