Contribuții maramureșene la Marea Unire (1918-1919)

Gheorghe Todinca

Motto:

„Noi dorim maghiarilor toate fericirile posibile,

dar îi rugăm să nu ne fericească pe noi,

 Românii, cu fericirea lor – ci să ne lase

 să ne facem noi fericirea noastră,

 adică o fericire românească.”[1]

          Românii maramureşeni, la sfârşitul Primului Război Mondial au făcut dovada maturităţilor politice, a chibzuinţei şi a stăpânirii evenimentelor, a capacităţii politice de a-şi urma, împreună cu toţi românii, ţelul neabătut spre înfăptuirea unităţii naţionale. Cei de acasă şi cei întorşi de pe fronturi s-au organizat, au făcut consilii naţionale şi gărzi naţionale săteşti, introducând o autoadministraţie românească democratică în locul vechilor instituţii.

          Înfrângerile suferite pe fronturile Puterilor Centrale, adâncirea contradicţiilor interne din Imperiul Austro-ungar, a dus, la sfârșitul anului 1918, la destrămarea monarhiei bicefale. Dr. Grigore Bota, avocat în Sighet şi participant activ la evenimentele din preajma Marii Uniri, îşi amintea: „Atmosfera era încărcată de tensiune revoluționară. Pe sate au venit mulți soldați cu armele de pe front şi cereau direct schimbarea rânduielilor. Notarii au fugit, jandarmii la fel, țăranii au început să împartă moșiile celor avuţi.”[2]

          În întreaga Transilvanie şi în ţinuturile locuite majoritar de români începe acţiunea de constituire a consiliilor naţionale române comitatense care au trecut la formarea consiliilor naţionale române în fiecare localitate şi la înființarea gărzilor naționale române locale. Consiliile naționale locale, comunale şi comitatense au ales delegaţii pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

          „Fraţi români maramureşeni!” se intitula Apelul din 11 noiembrie 1918 de la Sighetu Marmaţiei: „Au căzut lanţurile robiei de veacuri, a sosit ceasul măreţ al eliberării. O lume nouă îşi ia astăzi fiinţă din ruinele trecutului şi soarele dreptăţii a răsărit biruitor pe cerul nostru”[3], iar pentru a contribui la înfăptuirea idealului de unitate naţională chema maramureşenii la adunarea populară de constituire a Consiliului Naţional Român Comitatens. „Să ne arătăm vrednici de măreţia vremurilor ce trăim” se arată în încheierea Apelului.

          Un moment istoric important pentru Maramureş l-a constituit, la 22 noiembrie 1918, adunarea de constituire a Consiliului Național Român Comitatens din Maramureş, o strălucită manifestare a voinţei de libertate şi unitate naţională a maramureşenilor. Ziarul „Sfatul” din 7/20 decembrie 1918 relata:

„22 noiembrie 1918

A fost ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Maramureşului românesc. S-au adunat românaşii din toate satele comitatului ca la un semn, cu steaguri, cu cocarde în tricolor românesc. Eram adunaţi 5-6000 de oameni fiecare cu dorul sfânt în inimă, cu dorul arzător de a arăta lumii întregi că neamul românesc din Maramureş ştie să-şi croiască viitorul, ştie să-ţi aleagă oamenii şi mai ales ce vrea să dovedească, că stă ca o stâncă pe lângă marele sfat naţional.”[4]

 „Protocolul” nr. 1/1918, întocmit în adunarea de constituire a Consiliului Naţional Român din Maramureş, ţinută la Sighet la 22 noiembrie 1918, consemnează că la adunare sunt prezenţi reprezentanţi ai comunelor şi din cercurile administrative Vişeu, Iza, Şugatag şi Sighet, „300 de funcţionari şi conducători şi popor în număr de 5000”. Preşedintele ad-hoc al adunării, preotul Simion Balea din Săpânţa, în cuvinte înflăcărate arată scopul întrunirii şi roagă pe cei prezenţi să continue Sfatul Naţional Român al Comitatului Maramureş, cu 34 de membrii. Preşedintele ales, Dr. Vasile Chindriş, şi membrii Sfatului Naţional prestează jurământul în faţa adunării pe steagul naţional român. Se propune ca sfaturile naţionale săteşti să trimită câte doi delegaţi în Sfatul Naţional Comitatens Central al comitatului. Tot la fel reuniunile preoţilor, învăţătorilor, a notarilor români de stat, precum şi secţiunea social-democratică a muncitorilor români.[5]

Se hotărăşte afirmarea Consiliului Naţional Român Comitatens ca singurul organ legal chemat a conduce viaţa publică a poporului român din Maramureş, afilierea acestora la Consiliul Naţional General cu sediul la Arad, se mulțumește lui Alexandru Vaida Voevod „pentru reprezentarea vrednică a idealului naţional prin vorbirea ţinută în 19 octombrie (sic!) 1918 în Parlamentul maghiar.”[6] Hotărăşte înfiinţarea sfaturilor naţionale săteşti pentru păzirea ordinei publice, organizarea gărzilor naţionale.

Despre adunarea din 22 noiembrie 1918, Dr. Grigore Bota îşi aminteşte că „Nimeni dintre cei prezenţi nu se îndoiau de reuşita unirii şi nimeni nu tremura de teama mitralierei amplasate pentru a ne intimida, la o fereastră a hotelului Korona”.[7]

Între documentele importante ale Marii Uniri un loc aparte îl au protocoalele de constituire a sfaturilor naţionale săteşti. Toate protocoalele şi toate documentele Sfaturilor Naţionale comunale săteşti şi comitatense hotărăsc să se supună Forurilor Centrale. (C.N.R. Central cu sediul la Arad etc.) şi hotărârilor ce se vor lua în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Convieţuirea paşnică, protejarea minorităţilor naţionale, a bunurilor mobile şi imobile, a vieţii tuturor cetăţenilor sunt incluse în toate documentele.

Prezenta lucrare cuprinde protocoale din Maramureş – de altfel singurele cunoscute până acum: din Sighet, Bârsana şi Petrova. Protocolul din Bârsana, alături de lista Consiliului Naţional Local şi a Gărzii Naţionale din Bârsana s-a păstrat în original sau copii autentificate tot în colecţia „Dr. Ioan de Kovats”, mare patriot şi lider al românilor din Maramureş.

Protocolul, încheiat la 24 noiembrie 1918 în comuna Bârsana, în prezenţa a peste 900 de alegători români, are ca obiect „constituirea definitivă a Sfatului Naţional şi a Gărzii Naţionale”. Preotul greco-catolic Iuliu Ardelean din Văleni, administrator şi al parohiei din Bârsana, constată că Sfatul interimar şi-a îndeplinit bine misiunea spre mulţumirea tuturor şi cere Adunării să aleagă Sfatul Naţional definitiv. Preşedinte al Sfatului este ales Dr. Ioan de Kovats, avocat, iar ca vicepreşedinţi Vasile Godja notar, şi Petru Bârsan al lui Grigore. Ca secretari sunt numiţi Vasile Ilniczki şi Şandor Cora al lui Ioan. Sfatul mai cuprinde 19 membri (vezi documentul), cei aleşi depun jurământul. Părintele Ardelean predă cuvântul preşedintelui ales, Dr. Ioan de Kovats, şi adunarea jură credinţă Sfatului Naţional Român, se declară unită cu toţi românii de pretutindeni, hotărăşte dregătorii satului, aleşi de Sfatul Naţional Român, şi înfiinţarea gărzii naţionale, pusă sub comanda sergentului Ioan Pop al lui Mihai. Din gardă fac parte 34 de persoane. Documentul continuă „Garda naţională intră în slujbă. Jurământul solemn îl va face când armele încă necesare vor fi cîştigate, atunci garda va fi întregită la număr mai mare”. La încheiere, adunarea hotărăşte ca steagul bârsănenilor cu care au fost la adunarea de constituire a Sfatului Naţional Român Comitatens al Maramureşului să fie aşezat „în turnul bisericii celei noi, ca să arătăm că suntem sub scutul tricolorului român. Adunarea se dizolvă şi delegaţia aşează pe turn tricolorul nostru”.[8]

Prezentăm în continuare un document în original, mai puţin cunoscut, care s-a găsit în comuna Petrova, în arhiva parohiei din localitate, cuprins într-un registru de procese-verbale („Ziuariu ...”) al parohiei între anii 1914-1931. Registrul cuprinde 75 de file, iar documentul este înscris între filele 25-29, scris de mână pe şapte pagini, cu cerneală neagră. Este Protocolul de constituire a Consiliului Naţional Român din comuna Petrova, Maramureș, redactat şi scris de preotul greco-catolic Darie Vlad, parohul comunei.

La adunarea la care au participat peste 800 de români, preotul Darie Vlad ca preşedinte ad-hoc al adunării, arată în cuvinte înflăcărate că acum „când toate popoarele din lume's croiesc soarte noaua, a se stăpâni ei pe sine, a nu fi subjugaţi la neamuri streine, când preşedintele Republicii America a anunţat că orişicare popor e de sine stătător, are drept a-şi croi fericirea şi viitorul său, când din sângele eroilor noştri, cari au luptat pentru scopuri streine, contra voinţei, convingerei noastre, a răsărit şi pentru noi românii din această ţară soarele libertăţii, a egalitătţii, şi a drepturilor noastre politice, lanţurile s-au rupt şi sfărmat, stăpânitorii şovinişti de acuma alungaţi, avem drept şi sfânta datorinţă naţională conform apelului cetit a Consiliului Naţional Central din Arad a ne constitui în Sfat Naţional Local, a cere, ca administraţia, miliţia, să fie pusă în conducerea oamenilor noştri români, care au încrederea poporului”.[9] Se trece la constituire C.N.R. din comuna Petrova. Ca preşedinte este ales Dr. George Bilaşcu, medic, întemeietorul Şcolii române de stomatologie de la Cluj, mare patriot, ce se afla atunci încă la Budapesta. Vicepreşedintele ales Dr. Vasile Filipciuc este însărcinat şi cu constituirea Gărzii Naţionale din localitate, până la apa Vişeului. Conducerea efectivă a Consiliului Naţional Local este încredinţată preotului Darie Vlad. Ca notar sunt aleşi învăţătorul Elie Doroş şi George Mihalca, poştaşul din localitate. În comitetul Consiliului Naţional Local sunt aleşi Gavril Filipciuc, George Gaborean, Vasile Iurca notarul comunei, Sandu Gaborean cel Tânăr şi încă 21 persoane (vezi documentul).

Adunarea deleagă persoane împuternicite pentru a participa la constituirea la Sighet pentru 22 noiembrie 1918, a Sfatului Naţional Român a Comitatului Maramureş, delegaţia are în frunte preotul Darie Vlad. Se constituie Garda Naţională Locală formată din 40 de foşti soldaţi, care însă sunt împiedecaţi să depună jurământul de către jandarmul Weisz Matyas. Acesta a afirmat că va opri şi cu forţa şi cu arma orice constituire a autorităţilor româneşti din comună şi a încercat arestarea fruntaşilor. I-a făcut responsabili de orice tulburare şi a reclamat telefonic la Ministerul de Interne a Ungariei. Dr. Vasile Filipciuc şi preotul Darie Vlad au protestat împotriva intervenției şi a abuzului jandarmului ungur. L-au făcut responsabil pentru tulburarea bunei înțelegeri şi a liniștii din comună şi au decis trimiterea imediată a unui protest președintelui Consiliului Național Local, George Bilaşcu la Budapesta, ca acesta să ceară Consiliului Naţional Român Central revocarea jandarmului Weisz Matyas. Darie Vlad, în încheierea adunării, mulţumeşte tuturor cu lacrimi în ochi, şi arată că „pentru memoria celor repauzaţi în război în tot anul, în sâmbăta Sâmedrului se va face pomenire, şi parastas, totodată numele lor să fie vii, pre o tablă pentru vecinica lor pomenire în altarul bisericii parohiale greco-catolice din Petrova, (...) apoi începând a cânta „Hai să dăm mâna cu mâna cei cu inima română” şi «Deşteaptă-te române», imnul naţional român, în lacrimi de bucurie şi mare însufleţire declară adunarea de închisă”.

1918, noiembrie (1) /14, Vişeul de Sus

APELUL CONSILIULUI NATIONAL ROMÂN DIN MARAMURĂŞ

Fruntaşii poporului român, precum şi poporul român din Maramurăş, uzând de dreptul liberei dispuneri asupra sorţii şi viitorului naţiunii, s-au constituit în consiliul naţional român local şi după matura dezbatere am hotărît următoarele:

1. Aderăm şi ne supunem hotărîrilor Consiliului naţional român central şi exprimăm mulţumită D-lui deputat dr. Al. Vaida, că în faţa lumii a exprimat şi reprezentat în chip clasic idealurile şi dorinţele întregului neam românesc din Transilvania şi Ungaria în şedinţa din 18 oct. a parlamentului ungar. Exprimînd încrederea noastră deplină, ne rugăm să nu se uite de drepturile naţionale ale nepoţilor lui Dragoş şi Bogdan, care de veacuri peregrinează le sf. morminte de la Putna şi Suceava şi se roagă pentru pacea, libertatea şi buna înţelegere a lumii întregi. Consiliul naţional român îl cunoaştem ca singurul organ chemat a reprezenta, hotărî şi porunci în numele naţiunii române din Transilvania şi Ungaria. Îi oferim viaţa şi avutul nostru pentru cît mai măreaţa înfăptuire a idealului naţional.

2. Consiliul naţional român local roagă conducătorii satelor să înfiinţeze în competinţa lor consilii naţ. române săteşti, să intre în legătură prin Consiliul naţional local din Maramureş cu Consiliul naţional român central din Arad, să lucreze la păstrarea ordinei şi paza avuţiei naţionale. Întru toate avem să ascultăm de consiliul naţional român.

3. Rugăm poporul român să respecte ordinea, buna înţelegere şi să aştepte în linişte hotărîrea mare a Consiliului naţional român, care la rîndul său va asculta întreg neamul. Şi pînă vom fi chemaţi a răspunde la această mare întrebare a viitorului nostru, vă rugăm să vă supuneţi Consiliului naţional român, să păstraţi şi să păziţi ordinea, să nu ascultaţi de îndemnuri incendiare străine şi duşmane cu scop viclean de a îneca viitorul naţiunei române în nerînduială, în anarhie şi sînge.

Fraţilor! Sîngele nevinovat ne-a adus răsplătire, martiriul libertatea. Dumnezeul popoarelor ne-a pus soarta neamului nostru în mîinile noastre proprii.

Deşteaptă-te Române! şi tu vrednic de măreţia zilelor de azi.

„Hai să dăm mînă cu mînă

Cei cu inima română.”

Fraţi şi români în unire să punem fundament tare viitorului românesc!

Vişeul de Sus, 14 Nov. 1918

Din încredinţarea Consiliului naţional român din Maramureş, Comitetul Executiv: Emil Bran. dr. Ilie Kindriş. dr. Aurel Szabo, Vaier Pop, Darie Vlad, George Bran. Ioan Tarţia. Nic. Pop, dr. Vasile Filipiuc, dr. Ştefan Kiss.

„Foaia poporului român” (Budapesta),

an. VII. nr.241 din 6/19 noiembrie 1918.

Protocol de constituire al Consiliului Naţional Român Comitatens din Maramureş - Reprodus după o copie autentificată aflată în arhiva Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, provenită din Fondul Dr. Ioan de Kovats.

No. 1/1918, PROTOCOL luat în adunarea de constituire a Consiliului Naţional Român din Maramureş ţinută în Sighetul Marmaţiei în 22 novembrie 1918 oarele 11. Prezenţi: Ca reprezentanţi ai comunelor din cercurile administrative Vişeu, Iza, Şugatag şi Sighet 300 fruntaşi şi conducători şi popor în număr de 5000.

Ca preşedinte ad-hoc părintele Simeon Balea din Săpânţa prin cuvinte înflăcărate deschide adunarea şi roagă prezenţii să se constituiască numind de notar pe domnul Dr. Vasile Filipciuc.

Domnul Dr. Tit Doroş prezintă propunerile conferinţei prealabile, şi să primesc cu însufleţire a celor prezenţi şi Sfatul Naţional să constituieşte în modul următor:

De preşedinte a fost proclamat domnul Dr. Vasile Chindriş, de membri în Sfatul Naţional Comitatenz au fost aclamaţi domnii: Alexandru Cuza Anderco, Dr. Aurel Szabo, Dr. Ilie Chindriş, Dr. Izidor Anderco (preot greco-catolic), Emil Bran (preot greco-catolic), Artemiu Anderco (preot greco-catolic), Ştefan Ilniczki, Emil Stoica, Longin Mihalyi, Demetriu Kiss (preot greco-catolic), Simeon Balea (preot greco-catolic), Dr. Ioan Rednic, Dr. Ioan de Kovats, Dr. George Bârlea, Dr. Titu Doros, Ioan Doros (preot greco-catolic), Nicolae Doros (preot greco-catolic), Dr. Vasile Filipciuc, Simeon Sierbul, Iuliu Ardelean (preot greco-catolic), Ioan Bilţ (Dăncuş), Ioan Bârlea, Bazil Iurca, Vasile Ţiplea, Ioan Balea, Alexandru Miclea, Dr. Grigore Bota, Dr. Ilie Lazar, Vasile Timiş (Filipan), Petru Salca, Vaier Pop, Nicolae Pop, Simion Coman Pop, şi Ştefan Pop.

Preşedintele Dr. Vasile Chindriş şi membrii prezenţi ai Sfatului Naţional prestează în faţa adunarei pe steagul naţional român jurământul prescris.

Domnul preşedinte al Sfatului Naţional Dr. Vasile Chindriş propune ca Sfaturile Naţionale Săteşti să trimeată câte doi delegaţi în Sfatul Comitatenz Central, asemenea corporaţiunile preoţimei, învăţătorilor, a notarilor români, a funcţionarilor români de stat precum şi secţiunea social democratică a muncitorilor români, adunarea primeşte unanim.

Atât adunarea cât şi Sfatul Naţional unanim hotăreşte următoarele:

a. Consiliul Naţional Comitatenz ca singurul organ local chemat a conduce viaţa publică a poporului român din Maramureş aderează Consiliului Naţional General Român cu sediul în Arad şi să supune întru toate hotătârilor şi poruncilor acestuia ca şi singurul organ român chemat şi exclusiv îndreptăţit a hotărî şi porunci în numele poporului român din Ardeal şi Ungaria.

b. Mulţumesc domnului deputat Dr. Alexandru Vaida Voevod pentru reprezentarea vrednică a idealului naţional prin vorbirea ţinută în 19 octomvrie a Camerei Ungare.

c. Hotărăşte înfiinţarea Sfaturilor Naţionale Săteşti pentru ăzirea ordinei, organizarea gardelor naţionale.

d. Mulţumeşte domnului Alexandru Cuza Anderco pentru darul naţional de coroane una suta de mii şi constată ca prin acest dar princial domnul Alexandru Cuza Anderco a intrat în şirul marilor mecenaţi români.

Nefiind alte propuneri concrezându-să preşedintele ca rgent să se pună în conţelegere cu Consiliul Central Român din rad, adunarea se declară încheiată.

D.C.S. Dr. Vasile Filipciuc m.pr. notar, Dr. Vasile Chindriş m.pr. Preşedinte.[10]

[Săpânţa]

          Garda Naţională Română din comuna Săpânţa din anii 1918-1919 era compusă din 35 de persoane. Preşedinte al Gărzii a fost numit protopopul Simion Balea, unul din fruntaşii politici ai românilor maramureşeni cu o contribuţie deosebită la înfăptuirea Marii Uniri. Comandantul Gărzii a fost numit sergentul Şteţ Ioan (al lui) Gheorghe. Unitatea avea în compunere în comandament 3 sergenţi şi 9 caporali, restul trupei fiind compusă din foşti soldaţi.

[Sarasău]

          Comuna Sarasău, învecinată oraşului Sighet, avea 17 membri în componenţa gărzii naţionale române. Gradul cel mai mare îl avea Flaviu Iurca, sublocotenent, decorat cu Steaua României în grad de ofiţer. Ca subofiţeri amintim pe plutonierul Braciu Florea şi sergentul Ractei Petru.

[Iapa]

          În comuna Iapa, azi cartier al oraşului Sighetu Marmaţiei, garda română număra 13 persoane, din tablou remarcându-se comandantul gărzii, plutonierul Ioan Ivanciuc şi stegarul Câmpeanu Grigore, notarul comunei, decorat cu „Coroana României în grad de cavaler şi Crucea comemorativă a trecerii Tisei (1919).

[Giuleşti]

          Notariatul comunei Giuleşti certifică prezenţa în garda naţională română din localitate a 5 militari sublocotenentul Dunca Ioan (decorat cu Crucea comemorativă a războiului 1916-1918), a sergentului Rednic Ştefan l. Ioan şi 3 soldaţi.

          Nu sunt amintiţi în tabel fraţii Ilie şi Vasile Lazăr şi flăcăii din Giuleşti care au avut un rol important în eliberarea Sighetului, în ianuarie 1919.

[Deseşti]

          Primăria comunei Deseşti nominalizează „spre a fi propuşi pentru decorare” 8 din membrii gărzii naţionale române din localitate, pe caporalul Covaci Gheorghe şi pe 7 soldaţi.

[Mara]

          În satul Mara (Crăceşti) garda avea 12 membri, din care 4 sergenţi (Roman Vasile l. Ioan, Roman Vasile l. Vasile, Tupiţă Grigoraş şi Vlaşin Gheorghe) şi doi caporali (Bohotici Ioan l. Nechita şi Paul Vasile l. Grigore).

[Hărniceşti]

          La Hărniceşti garda naţională română era formată din 11 membri: 10 soldaţi şi un caporal, Sacaloş Gheorghe l. Vasile.

[Călineşti]

          În comuna Călineşti garda era compusă din 7 persoane, soldaţi conduşi de caporalul Berci Petru.

[Văleni]

          La Văleni garda avea 22 de membri şi era condusă de Emil şi Iuliu Ardelean (preot) şi învăţătorul Utan Toader l. Petru.

[Budeşti]

          La Budeşti garda naţională română a fost compusă din 11 membri: 10 soldaţi conduşi de elevul caporal comandant al gărzii, Cupcea Vasile, învăţător.

[Hoteni]

          La Hoteni garda naţională română era formată din 8 membri: 7 soldaţi şi un sergent, Pop Vasile, „şeful gardiştilor”.

[Breb]

          Membrii gărzii naţionale din comuna Breb erau în număr de 12, conduşi de un sergent (Tiran Mihai l. Grigore) şi de fruntaşul Pop Tanasie l. Alexa. Din cei 7 soldaţi 2 erau evrei: Dicher Samson şi Sober Ghischol l. Izic.

[Poienile Izei]

          În satul Poieni (Poenile Izei) au fost doar doi „gardişti”, soldaţii Nemeş Ion şi Sas Petru.

[Strâmtura]

          Comuna Strâmtura avea 21 de membri în gardă. Sergenţii Baias Grigore şi Glodean Ion şi caporalii Giurgi Ioan Slătian Grigore sunt singurii cu grade inferioare, restul având gradul de soldat.

[Onceşti]

          Tabelul cuprinzând garda naţională română din comuna Onceşti cuprinde 20 de persoane. Şef al gărzii este Drăguş Nuţu l. Petru. La poziţia 15 este trecut evreul Hofer Petru.

[Năneşti]

          Garda naţională română din comuna Năneşti avea în componenţă 17 membri, din care doi „şefi”, Godja Nuţu l. Pătru şi Vancea Grigore l. Gheorghe şi un subşef, Paşcu Gheorghe l. Andrei.

[Bârsana]

          Conform tabelului întocmit de Primăria Bârsana la 4 septembrie 1934, garda naţională română din localitate, în anii 1918-1919, era compusă din 104 membri.

          Preşedintele Gărzii, av. Dr. Ioan de Kovats, şi preşedintele, protopopul Mihai Hotea, au fost decoraţi cu ordinul „Coroana României” în grad de ofiţer.

          Documentul îi aminteşte pe locotenentul Mihai Pop şi pe şefii celor 6 grupe ale gărzii din Bârsana: Roşca Alexandru, Apan Vasile, Ciocotiş Vasile, Pop Ion, Muntean Ştefan şi Ştiopei Petru.

[Săliştea de Sus]

          La Săliştea de Sus garda naţională română avea 10 membri şi era condusă de sublocotenentul Chişş Ioan, ajuns apoi medic al oraşului Sighet şi Chiș Gheorghe, sergent, de meserie tâmplar în localitatea natală.

[Cuhea]

          În comuna Cuhea, reşedinţa voievodului Bogdan al Maramureşului şi al Moldovei, garda naţională română era compusă din 13 membri, mulţi dintre ei fiind încadraţi în Regimentul 14 infanterie, care a eliberat Maramureşul în ianuarie 1919. Pentru fapte de vitejie, trei au fost decoraţi cu înalte ordine româneşti.

-        Dăncuş Ioan, caporal decorat cu ordinul „Ferdinand  I” cu spade pe panglică;

-        Griguţă Zaharia, caporal, decorat cu ordinul „Ferdinand  I” cu spade pe panglică şi „Crucea comemorativă fără baretă”;

-        Roman Ioan, jandarm plutonier, decorat cu „Ordinul credincios cl. II şi „Crucea comemorativă fără barete 1916-1918”.

[Dragomireşti]

          În reşedinţa Plasei Iza, comuna Dragomireşti, garda naţională română număra 30 de membri, între care doi sublocotenenți (Dr. Iurca Gavrilă şi Chiş Tiberiu), doi plutonieri (Ţiplea Ioan şi Vlad Ilie), restul având grade de sergenţi, caporali şi soldaţi.

[Ieud]

          Garda naţională română era formată din 12 membri. Cu gradul de sergent Zékány Vasile şi fruntaşii Balea Gheorghe şi Iuga Grigore.

[Şieu]

          Garda naţională română din Şieu, formată din 10 membri, era condusă de stegarul Balaş Ludovic şi de sergentul Dunca Gheorghe.

[Rozavlea]

          La Rozavlea, garda română avea cu cel mai mare grad pe sergentul Ioan Molnar, ceilalţi 15 membri fiind toţi înrolaţi cu gradul de soldat.

[Săcel]

          Formată doar din 6 membri garda română din Săcel avea în rândurile sale 2 plutonieri (Iusco Petrea şi Vişovan Grigore), un sergent – Danci Todică şi un caporal, Grad Alexa.

[Botiza]

          La Botiza, ai 6 membri ai gărzii naţionale române aveau gradul militar de soldat. Apar evreii Schvartz Herz şi Schvartz Tion.

[Glod]

          Garda naţională română a fost formată din 5 foşti soldaţi.

[Slătioara]

          Garda naţională română era compusă din 6 foşti soldaţi, toţi de peste 30 de ani ca vârstă.

[Bocicoiel]

          La Bocicoiel garda naţională era formată din 8 membri, cel mai înalt grad fiind deţinut de Muj Gheorghe.

[Vişeu de Sus]

          „Tabloul foştilor gardişti naţionali depe timpul preluării:) imperiului România-Mare din anul 1918-1919 care au servit în Comuna Vişeul de Sus” se intitulează documentul emis de Primăria din Vişeul de Sus la 24 august 1932.

          Primul pe lista celor 25 de membri ai gărzii este locotenentul Dr. Iuliu Coman, Organizatorul în plasă al gărzilor naţionale române, ajuns Primpretor, Conducător al gărzii a fost dr. Ion Coman, locotenent, ajuns avocat. Din schema de conducere a gărzii din Vişeul de Sus mai făceau parte Ştefan Coman (ajuns notar), plutonierul Brana Toader şi 5 sergenţi, Simion Mihai, Simion Gheorghe, Oacheş Ioan, Grad Grigore şi Brana Mihai.

          „Se mai adevereşte că numai unul singur dintre acestea (aceste) persoane şi anume Dr. Iuliu Coman a fost decorat cu Steaua României Mari”

          Gărzile naţionale române din Maramureş şi-au dovedit eficienţa în sprijinul dat armatei române, Regimentului infanterie în eliberarea Sighetului şi a zonei, în iarna anului 1918/1919. Atunci, sub conducerea tânărului locotenent Ilie Lazăr, tinerii români de pe văile Marei şi Cosăului, ajutaţi de garda naţională din România, au învins unităţile locotenentului Vorolitz în luptele de la podul de la Vadul Izei şi de la Sighet, Cămara. Ilie Lazăr îşi aminteşte: „Prizonierii capturaţi la Sighet – Cămara, în număr de 337, au fost aduşi la Comandamentul Diviziei la Dej de către un pluton de soldaţi comandaţi de un sublocotenent şi de garda din comuna Săpânţa şi Giuleşti. Aceştia au fost primii prizonieri ai armatei române în operaţiunile din Ardeal.”