Ce au cu casele românilor?

,,Nu vei deține nimic și vei fi fericit” – dar cine va fi, de fapt, fericit?

 

Într-o Românie care pare tot mai des invitată la „masa bogaților” doar ca să înghită firimiturile impuse de alții, o inițiativă aparent tehnocrată ridică mari semne de întrebare: Banca Națională a României organizează, la cererea OCDE și a Băncii Centrale Europene, un recensământ al avuției populației, concentrat în mod special pe locuințe.

 

Operatori desemnați vor bate la ușa unor români pentru a le evalua proprietățile, poziționarea, finisajele, numărul de etaje, terenul, utilitățile, ba chiar vor acorda un „scor” al nivelului de trai – lux, mediu, modest, foarte scăzut. Interesantă direcție pentru o bancă centrală.

Ce face BNR – protejează moneda națională sau face studii de piață pentru viitorii mari proprietari imobiliari?

 

România – „anomalia” Europei

 

România este o excepție în peisajul occidental: peste 97% dintre cetățeni sunt proprietari ai locuințelor lor. La țară, fiecare român are casa lui. La oraș, milioane de apartamente au fost vândute de stat după 1990 foștilor chiriași. Apoi au urmat valuri de construcții noi, în mare parte în proprietate privată.

 

Românul e, din fire, liber și greu de „mutat cu jobul” sau de împins spre stilul de viață flexibil impus în alte părți. Asta deranjează. Într-o societate în care totul trebuie să devină „mobil”, „închiriabil”, „predictibil” pentru investitori, românul cu casa lui e o problemă.

 

Nu mai ai casă, nu mai ai libertate

 

Faptul că deții o locuință îți oferă un lucru simplu, dar esențial: independență. Când stai cu chirie, ești vulnerabil. Ți se poate spune: pleci. Taci. Semnează. Înghite. La fel ca în Irlanda secolului XIX, unde chiriașii erau robi moderni ai latifundiarilor englezi, forțați să emigreze în masă în America pentru a deveni – în sfârșit – proprietari.

 

Ce urmează? Dacă actuala criză economică provocată de Guvern se adâncește, dacă salariile se reduc și taxele cresc, mulți români nu își vor mai permite ratele sau întreținerea. Executări silite, evacuări, pierderea locuinței.

 

Guvernul mărește TVA, crește prețurile la gaze și energie, anunță noi impozite pe proprietate – dar nu pe marile corporații, ci pe casa mămăii de la țară. Asta nu e reformă. Asta e o strategie de expropriere mascată.

 

De ce vor să ne facă chiriași?

 

Pentru marile corporații, un popor de chiriași înseamnă un popor mutabil, ușor de controlat, dependent de sistem. Cine nu deține nimic, e la mâna cui deține totul.

 

În Berlin, de exemplu, majoritatea apartamentelor sunt în proprietatea câtorva giganți imobiliari, care au crescut chiriile până la niveluri insuportabile. Românii, câtă vreme sunt proprietari, scapă de această capcană. Dar pentru cât timp?

 

Nu doar despre statistici. Despre viitor

 

Recensământul BNR poate părea un exercițiu tehnic, dar în contextul general al presiunii internaționale, al ideologiei promovate la Davos și în marile capitale occidentale, el ridică întrebarea esențială:

 

Se pregătește România pentru o trecere de la națiune de proprietari la națiune de chiriași?

 

Dacă răspunsul e da, atunci nu e doar despre case, ci despre control, despre libertate, despre viitorul copiilor noștri.

 

Nota redacției:

Motto-ul Forumului Economic Mondial – „Nu vei deține nimic și vei fi fericit” – nu e o glumă, ci o proiecție. Întrebarea este: cine va fi fericit? Și la ce preț?