• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 04 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 12 Februarie , 2024

Calea, Adevărul și Viața / Daruri diferite

Prin pilda talanților, Mântuitorul Hristos adeverește viață noastră este dar dumnezeiesc și deci nu trebuie privită cu iresponsabilitate, ci cultivată mereu, pentru a-și ajunge adevăratul scopmântuirea. Fiecare om își are rostul său în iconomia divină, pentru care i s-au încredințat anumite daruri, pe care trebuie le lucreze și prin mijlocirea cărora -și poată câștiga mântuirea. Tot omul este înzestrat cu daruri, însă ele își justifică existența numai în măsura în care sunt orientate spre scopul pentru care ne-au fost încredințate.

 

Darurile ni se oferă în mod inexplicabil, fără ca noi avem vreun merit în atribuirea lor, pe care Dumnezeu ni le odată cu venirea noastră în lume. Faptul ne sunt oferite ne face răspunzători față de Cel care ni le atribuie, întrucât suntem ființe înzestrate cu conștiința răspunderii de sine. Talanții, pe care stăpânul din parabolă i-a dat slujitorilor săi reprezintă darurile încredințate de Dumnezeu oamenilor, fără a primi toți aceleași daruri și nici în proporții egale, ci fiecăruia i se diferit.

 

Ceea ce ne poate nedumeri este faptul împărțirea darurilor nu se face în mod egal pentru toți oamenii, având tendință de a-L acuza pe Dăruitor este părtinitor față de slujitorii Săi, favorizandu-i pe unii în detrimentul celorlalți. Fiecare om este creat de Dumnezeu cu un anumit rost, atât în cadrul societății, cât și în planul mai general al iconomiei divine și în virtutea unei logici care întrece puterea noastră de înțelegere, însă nimeni și nimic nu se ivește în orizontul firii la voia întâmplării. Faptul Dumnezeu împarte în mod diferențiat talanții nu face decât indice cât de diferiți suntem unii față de alții, dar și cât de necesari ne suntem, ceea ce descoperă nu suntem un scop în sine, ci nu putem exista decât în măsura în care ne raportam la ceilalți și, prin ceilalți, la Dumnezeu, întrucât „fiecare ne suntem mădulare unii altora, având însă daruri diferite” (Rom. 12,5). Pentru noi, nu este atât de important știm de ce Dumnezeu nu împarte talanții în mod egal, pentru nu vom înțelege niciodată criteriile după care o face. Ca putem cuprinde aceste aspecte, ar însemna cunoaștem taina ivirii noastre dintru începuturi și fim martorii propriei noastre nașteri. Mult mai important este fim conștienți de valoarea talanților care ni s-au încredințat și, mai ales, de faptul Dăruitorul așteaptă de la noi roadele cuvenite. Ceea ce trebuie ne preocupe nu este cât am primit, ci ce trebuie fac cu ceea ce am primit. Datoria de căpetenie nu este știi cât de mare este darul primit, ci grija pentru sporirea lui.

 

Răsplata pe care stăpânul din parabola o celor care au lucrat talanții încredințați ne descoperă și un alt aspect esențial pentru noi: acela prin ei suntem provocați răspundem nu doar aici, ci mai ales dincolo, întrucât finalul deschis al parabolei ne scoate din dimensiunile imediate ale existentei și ne prelungește către un alt orizont, de deasupra noastră. În daruri se străvede Dăruitorul, Cel ce așteaptă lucrarea noastră și prin care darul își dobândește plinirea. Cel care a acceptat și a lucrat talanții, indiferent de câți a primit, și-a asumat sensul pentru care i-au fost încredințați, deschizându-se spre veșnicie. Dumnezeu nu cere de la noi mai mult decât suntem capabili lucram și nici nu pune asupra noastră poveri mai mari decât putem duce, dar prin împreună-lucrare cu El putem împlini ceea ce dorește de la noi.

 Pr. Cristian Ștefan

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.