• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 30 Aprilie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 15 Aprilie , 2024

Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (LXIII)

  • 18 februarie 1930. Sub egida Academiei Române, în ciclul Din viața poporului român XL, Artur Gorovei publică Descântecele românilor. Studiu de folklor (423 p.). Lucrarea se tipărește în formatul tradițional la Regia M. O. Imprimeria Națională București și are an de apariție 1931, 18 februarie 1930 fiind data de predare spre tipografie. Referințe interioare: Simion Florea Marian, G. T. Kirileanu, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, Iosif Hodoșiu, I. Bârlea, O. Densusianu, George Coșbuc, E. Hodoș, Tudor Pamfile, Tache Papahagi, Alexandru Țiplea ș.a. Localități de proveniență a descântecelor: Botiza, Strâmtura, Budești, Borșa, Ieud, Tămășești, Șieu, Bixad, Crăcești (Mara), Săliștea de Sus, Berbești, Vadul Izei, Târșolț ș.a.
  • 21 septembrie 1926. Scrisorile primite de Francisc Hossu-Longin în august și septembrie 1869 de la Ioan A. Lapedatu, de la Paris, sunt trimise în copie, din Băsești, lui Alexandru Lapedatu, la cererea acestuia.
  • 1996. În „Acta Musei Corviniana”, Ioan Opriș semnează studiul intitulat Corespondență parisiană pentru Francisc Hossu Longin. Ion Lapedatu și Francisc Hossu Longin.
  • 2016. Sub egida Fundației Academia Civică, a Memorialului de la Sighetu Marmației este tipărită în format PDF lucrarea Alexandru Lapedatu și contemporanii săi de Ioan Opriș (170 p.). Anterior, aceeași lucrare a apărut în ediții pe hârtie la Editura Albastră din Cluj-Napoca, în 1997 și, ulterior, în 2015. Tehnoredactare și format PDF: Ana Damian. Toate drepturile rezervate Fundației Lapedatu. În același an și sub aceeași egidă se publică și volumul (341 p.), Alexandru Lapedatu „Amintiri” de Ioan Opriș.
  • 1 iulie 2005. Are loc târnosirea Bisericii cu hramul Sfinților Doctori Cosma și Damian de la Institutul Clinic Fundeni București. Alături de toți cei din conducerea Spitalului, a participat și Preafericitul Patriarh Teoctist. Ctitori: prof. dr. Șerban Georgescu, pr. Horia Nicolae Prioteasa împreună cu Julia, prof. dr. Irinel Popescu, Maria Sasarovici. Constructor: Emil Semenescu. Încă o biserică maramureșeană în serviciul credinței ortodoxe românești!
  • 1996. Ioan Opriș încredințează tiparului lucrarea intitulată Alexandru Lapedatu în cultura românească.
  • 1920. După cum mărturisește în volumul „Amintiri”, publicat în 2016, (p. 201-202) Alexandru Lapedatu s-a implicat într-o chestiune dureroasă a Maramureșului: „La plecarea de la Paris, tocmai se discuta chestiunea graniței dintre noi și Cehoslovacia în Maramureș. În fața oricăror dificultăți, spre a se evita un eventual conflict între cele două țări amice, s-a crezut necesar să se ceară concursul unei persoane prietene care ar putea să intervină cu succes pentru a înțelege „l’ansamble”. Traseul lui Al. Lapedatu în București a fost însă blocat de mici interese politice . Take Ionescu era prea ocupat cu partidul său: „Mi-am sacrificat partidul pentru chestiunea unității noastre naționale. Mai am azi în juru-mi o mână de prieteni sinceri. Nu-i pot părăsi în preajma alegerilor …”. Apoi, Al. Lapedatu a încercat cu Ion I. C. Brătianu și Nicolae Iorga... Final? „Cum chestiunea graniței cu Maramureșul era pe tapet în cursul verii 1920, am scris și publicat în ziarul Patria, din august, din Cluj, un articol intitulat În chestiunea Maramureșului, Ministrul de Externe de atunci, Duiliu Zamfirescu, luând cunoștință de el, m-a invitat la București să mă consulte și să mă întrebe daca n-aș fi dispus să particip la discuțiile referitoare la această chestiune. În același timp, fiind vorba și de o graniță militară, îl consultă și pe colonelul pe atunci Toma Dimitrescu, fost consilier militar al delegației române la Conferința de pace și care cunoștea bine problemele militare ale noilor noastre frontiere. Ambii am mulțumit, dar am declinat oferta ce ni se făcea”. (?!?)
  • Iulie 1991. În revista „Cele Trei Crișuri” de la Oradea, An II, nr. 7 (16), p. 1 și 3 Pompiliu Teodor semnează articolul omagial Alexandru Lapedatu istoric al românilor, în care cultivă „o corectă evaluare a operei științifice și activității marelui bărbat sacrificat în Penitenciarul „Dunărea” din Sighet, de un sistem totalitar caustic și devorator.
  • 1987. În „Sargetia” din Deva, XX, 1986-1987, p. 459-464 istoricul Stelian Mândruț semnează articolul intitulat Silviu Dragomir despre Alexandru Lapedatu. Un semn că vălul uitării și voita tăcere din anii anteriori încep să se disipeze, chiar și în relație cu cei dispăruți în condiții tragice la Sighetul Marmației.
  • 13 august 1869. Din Paris, Ioan A. Lapedatu, tatăl viitorilor academicieni Alexandru Lapedatu și Ion Lapedatu, îi scrie prietenului său Francisc Hossu Longin: „În câțiva ani o să se schimbe tot cadrul politic și social al Europei și oamenii venitoriului vor fi alți oameni, de cum sunt ai trecutului și ai prezentului. Națiunea noastră încă va avea lipsă de astfel de oameni ai venitoriului, care consacrându-se programului să poarte pe umerii lor sarcina de cetățeni devotați, având în mână stindardul cu: dreptate, egalitate și frățietate. Atari oameni nu pot fi secondați decât prin generațiunea jună. Aceasta va trebui să lepede toate prejudețiele și tradițiunile moșilor și ale părinților, vor trebui să lepede servilismul către orișicine și să păzească întărită de conștiința drepturilor omului cu fruntea neplecată către venitoriul națiunii noastre!”. Peste câțiva ani aceste chestiuni vor fi amplu dezbătute în casa socrului său, George Pop de Băsești!
  • 27 septembrie 1869. O nouă epistolă este expediată din Paris de Ioan A. Lapedatu către Francisc Hossu Longin, din care cităm: „Românii trebuie să rămână cerbicoși, în aspirațiile lor – să prospereze cu energie cătră țintă să se sacrifice, să sacrifice și iar să sacrifice... până și viața. Junimea să nu înceteze niciodată de a fi daco-românistă, că trebuie să crească nutrită de sucul acestei idei, să se întărească întrupând-o în ei; astfel ideea va trebui să se realizeze! De altfel aceasta e numai o chestiune de timp și cei ce nu cred în Daco-România, nu sunt fiii secolului nostru și nu merită să fie!”.
  • 2007. Sub egida Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, în Colecția Studii și Cercetări Maramureșene este publicată lucrarea lui Carol Kacsó Descoperiri de bronzuri din Nordul Transilvaniei (I). Colecția Ferenc Floth (190 p.). Primul număr al Colecției a apărut în anul 1965 și a cuprins Cercetările de la Oncești din Maramureș, semnate de H. Daicoviciu, O. Bandula și I. Glodariu. Referințe academice: Al. Vulpe, M. Petrescu-Dâmbovița, Iulian Marțian, T. Bader, S. Dumitrașcu ș.a.

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.