Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXX)

·        11 septembrie 1889. Pe aceeași linie de dezbatere inițiată în plenul Academiei Române, în ziarul „Gutinul” întâlnim articolul Literatura, semnat de V. Vaida. „Numai prin limbă și știință națională ne putem înălța cu toții la treapta cea mai înaltă a conștiinței naționale, ne putem câștiga cunoștințele de lipsă, care în urmă o să ne ferească de poticniri păguboase”. Sau: „... limba și literatura națională nu numai că este mijloc de propășire, dar este chiar condiția de la care stă pusă în atârnare însăși voința noastră națională …”.

·        11 septembrie 1889. În nr. 21 al ziarului „Gutinul” este găzduit articolul Eminescu în America, o deschidere către aflarea ecourilor internaționale ale personalității și operei eminesciene.

·        18 septembrie 1889. Ziarul băimărean „Gutinul” (nr. 25) citează din ziarul „Românul” că Eminescu va avea în curând un bust, ce va fi amplasat în fața Ateneului Român.

·        16 octombrie 1889. În ziarul „Gutinul” este publicată o notă care pune pentru prima dată în lumină chestiunea manuscriselor lui Eminescu și necesitatea colectării acestora.

·        23 octombrie 1889. Publicația „Gutinul” de la Baia Mare, I, 30, publică o comunicare a lui Ioan Mihalyi de Apșa susținută la sesiunea anuală a Societății istorice maghiare de la Sighetu Marmației. Titlul lucrării, Învățăminte din diplome maramureșene, era foarte bine direcționat spre teoriile istoricului maghiar Szilágyi István, care considera că perioada preistorică a Maramureșului vine înspre noi până în secolul al XIII-lea, când documentele dovedesc, în sfârșit, puternice organisme politice, ecleziastice și culturale. El nu recunoaște decât documentul scris, dincolo de care nu există istorie. Cu alte cuvinte, istoria în zona noastră există numai după venirea ungurilor în Europa. În studiul său, Ioan Mihalyi de Apșa combate aceste idei chiar cu un citat din Horațiu: „Vixere fortes ante Agamemnona/ Multi sed omnes illachrymabiles/ Urgentur ignotique longa/ Nocte, carent quia vate sacro”. Adică „Au trăit mulți viteji și înaintea lui Agamemnon, dar toți s-au pierdut neplânși în noaptea lungă, nemărginită, neavând cine să cânte amintirea lor”. Publicându-i lucrarea, ziarul „Gutinul” concluzionează: „Această disertațiune a fost clasică. Se vede că dl. dr. Ioan Mihalyi se ocupă serios cu istoria poporului român din Maramureș. Onoare lui că a produs atari documente despre cari nu am avut cunoștință și care revarsă o nouă lumină asupra poporului român din Maramureș”.

·        1890. Augustin Bunea publică la Blaj lucrarea Mitropolitul dr. Ioan Vancea din Buteasa (Schiță biografică). Se presupune că a fost scrisă la solicitarea mitropolitului Victor Mihalyi de Apșa.

·        1890. B. P. Hasdeu i-a publicat lui Petre Dulfu, în „Revista nouă” primele variante ale nemuritoarelor povestiri D-ale lui Păcală.

·        1890. Ion Pop Reteganul trimite lui Iosif Vulcan la Oradea trei texte lirice: o strigătură culeasă din Șomcuta Mare și două „cântece de amărăciune și necaz” culese din Baia Mare, care vor apărea în „Familia”, nr. 26, p. 280.

·        1890. La solicitarea lui Simion Florea Marian, dascălul Elie (Ilie) Pop îi trimite date „din giurul Șomcutei Mari”, ce vor fi încorporate în monografia tematică Nunta la români.

·        1890. La vârsta de 9 ani, prin destinul profesional al mamei sale, Béla Bartók ajunge la Nagyszöllös (Seleușu Mare, Vinogradivul de astăzi din Ucraina), în zona folclorică Ugocea. Compune „primele 6 opus-uri”, opus 6 fiind „Piesa valahă” („Olah darab”), inspirată din melodiile performate la petreceri de instrumentiștii maramureșeni. Însemnătatea acestei „miniaturi” biografice este mare, deoarece demonstrează că și la Sânnicolaul Mare familia Bartók avea legături cu românii, chiar dacă mai târziu magistrul avea să nege acest fapt.

·        1 ianuarie 1890. Vicarul Silvaniei, Alimpiu Barbulovici, îi scrie lui Victor Mihalyi de Apșa o scrisoare apreciativă cu privire la rolul bisericii române din Transilvania în lupta națională (Arhiva Victor Mihalyi de Apșa, Catalog, Academia R.S.R., Filiala Cluj, Biblioteca, Serviciul Colecții speciale, Cluj, 1972).

·        22 ianuarie 1890. Ziarul băimărean „Gutinul”, care și-a obișnuit cititorii cu scurte informații eminesciene, vine cu știrea că în ziarul american „Volksblatter” au apărut poezii de Eminescu și Alecsandri, în traducere germană.

·        Ianuarie 1890. Istoricul Dimitrie Onciul, profesor la Școala Normală din Cernăuți, publică în „Romänische Revue”, VI, nr. 1, p. 24-31 (scoasă la Budapesta de Corneliu Diaconovici) lucrarea Din istoria românilor din Maramureș.

·        Februarie 1890. Partea a doua a studiului Din istoria românilor din Maramureș de Dimitrie Onciul apare în „Romänische Revue”, VI, nr. 2, p. 91-97, cu titlul Zur Geschicte der Romänen in Maramorosch. În același an, cele două părți sunt adunate și publicate în broșură. Studiul va fi tipărit în Scrieri istorice, I, Editura Științifică, 1968, p. 313-327 și retipărit în Scrieri alese, Ediție îngrijită de acad. Ștefan Ștefănescu, dr. Dorina N. Rusu, dr. Bogdan-Alexandru Halic, cu un Cuvânt-înainte de acad. Eugen Simion, președintele Academiei Române, București, Editura Academiei Române, Colecția „Cărți de căpătâi”, 2006, p. 645-654.