Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CXLI)

·        11 noiembrie 1903. Scrisoare trimisă de profesorul Nicolae Iorga către Ioan Mihalyi de Apșa, prin care îl roagă să-i dea informații despre „petrecerea... ca fugar al lui Șerban Cantacuzino, Stolnic moldovean, în anii 1740-1741” la Sighet.

·        7 decembrie 1903. Vasile Goldiș îi expediază de la Arad o scrisoare Părintelui Vasile Lucaciu, în chestiuni de organizare și implicare politică, în condițiile curentului „neoactiv”. Scrisoarea face parte din colecția de documente Vasile Lucaciu de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

·        28 decembrie 1903. În Dragomirești, în februarie 1903, mai mulți locuitori solicită trecerea de la confesiunea greco-catolică la cea ortodoxă, cererea fiind aprobată de către Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu în 24 martie 1903. Până în noiembrie au trecut oficial 70 de familii, cu aproape 300 de credincioși, iar în 28 decembrie preotul Miron Cristea, vicarul Mitropoliei Sibiului, a sfințit o capelă pentru a fi folosită ca locaș de rugăciune. (Dr. Laurențiu Batin, Armata și biserica ortodoxă în Maramureșul interbelic, vol. II, Biserica Ortodoxă, Editura Limes, 2016, p. 127).

·        1904. La Tipografia Seminarului Arhidiecezan din Blaj apare volumul Ierarchia Românilor din Ardeal și Ungaria de dr. Augustin Bunea. O lucrare documentar – polemică, în care referințele au ca țintă scrierea Istoriografi vechi. Istoriografi noi. Studiu critic în chestia vechei metropolii ortodoxe române de Teodor V. Păcățianu. La paginile 200-212 este tratată a „treisprezecea episcopie” – Maramureșul. A. Bunea îl corectează și pe „prea învățatul” istoriograf Ioan Cavaler de Pușcariu, care într-un discurs rostit în Academia Română la 16 martie 1900 „pune episcop în Maramureș pe Ioan Circa de Gâmbuț”, confundându-l cu alți întâi stătători din zonă. Nu intrăm în amănunte, căci situația în detaliu este prea complexă spre a fi aici clarificată!

·        1904. Scrisoare trimisă de Tit Bud, parohul Sighetului, vicarul Maramureșului „Spectatului și clarisimului domn Dr. Ioan Mihalyi, Protofiscal comitatenz Sighetul Maramureșului”: „Preastimate Amice! Afară de hotarele comitatului nostru Maramureș puțini îs aceia, cari să cunoască luptele și greutățile, peste cari a trecut poporul greco-catolic român din Sighet, până ce a ajuns a recâștiga parohia sa română în centrul acesta comitatens, în cari odinioară au domnit comiții supremi: Balc, Drag, Bizău și Iosif Man și mai mulți vice-comiți și protopetori români. Tu iubite amice cunoști luptele acelea, căci în ele a luat parte fericitul tău părinte septemvirul Gavriil Mihalyi, acel bărbat vrednic de eternă memorie, despre care neuitatul George Barițiu scria: «pe lângă ce a cultivat virtuțile adevăraților patrioți eminenți, în același timp a știut să fie și bun român, apărător imparțial și valoros a intereselor națiunei române»...” „...tu ai avut partea preponderentă în luptele pentru recâștigarea parohiei acesteia, tu ai ostenit foarte mult pentru zidirea bisericei noastre frumoase din Sighet și pentru dotarea acestei parohii greco-catolice românești” ...„Bunul Dumnezeu să-ți lungească firul vieții spre mărirea sa și prosperarea credinței și a binelui acestei parochii”.

·        1904. S-a născut la Sighet compozitorul și pianistul de renume mondial Frid Géza, student al lui Béla Bartók la Academia de Muzică din Budapesta. A fost profesor universitar la Conservatorul din Utrecht. S-a stabilit la Amsterdam și a devenit unul dintre cei mai căutați compozitori din Olanda.

·        1904. În „Studii și documente cu privire la Istoria Românilor”, vol. XVII, tipărit la Editura Ministerului de Instrucție București, Nicolae Iorga semnează materialul documentar Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Cărți domnești, zapise și răvașe, III.

·        1904. În lucrarea Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, introducere la Studii și documente cu privire la istoria românilor, VII, p. XV-XXIX, Nicolae Iorga formulează „teoria husită” pentru începuturile scrisului în limba română. Astfel, savantul consideră că textele rotacizante sunt scrise în graiul maramureșean, deoarece Maramureșul este provincia locuită de români cea mai apropiată de Boemia, leagănul husitismului. Astfel, Iorga vede în Maramureș „o ordine... care se ținea de vechiul trai liber al satelor cu juzi-cnezi, cu voievozi de război, cu mărunți domni locali”. (N.n – O atare concepție se va menține și în alte lucrări ulterioare ale marelui istoric, dar în timp alți istorici vor combate această variantă. Vezi Z. Pâclișanu în studiul Fost-au românii ardeleni husiți?, publicat în „Convorbiri literare”, LXV, p. 649-652, din care reținem esența: „Nu există nici o mărturie istorică, absolut nici una, care ne-ar oferi cea mai slabă indicație că o parte cât de mică din nația noastră de peste Carpați s-ar fi convertit la această erezie”).