16 românce cu viață sfântă

Săptămâna trecută, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat  canonizarea a 16 femei cu viață sfântă, mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare.

·Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu zi de prăznuire 12 aprilie;

Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia ‒ mama Sfântului Calinic de la Cernica ‒ era de loc din Bucureşti, fiică de părinţi credincioşi. Din botez se chema Floarea. Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia. În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și cu cinstire în data de 12 aprilie.

· Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, cu zi de prăznuire 4 mai;

Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) s-a născut pe Valea Bistriței și, crescută în evlavie, a îmbrățișat de tânără viața monahală la Schitul Silvestru. După primirea schimei, s-a retras într-o chilie izolată, dedicându-se rugăciunii și ascezei, fiind însoțită mereu de o căprioară credincioasă. În „Poiana Maicilor”, alături de ucenicele ei, a întemeiat o mică așezare pustnicească. Spre sfârșitul vieții, s-a retras la Ponoare, sub vârful Ceahlăului, unde, după ani de nevoință, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântată în „Poiana Maicilor”, iar moaștele ei au rămas tainic ascunse în acest loc sfânt. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău” și prăznuirea în ziua de 4 mai.

· Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, cu zi de prăznuire 5 mai.

Monahia Matrona Ciupelea a fost o stareță de seamă a Mănăstirii Hurezi (1852–1935), fiind mătușa ieroschimonahului Teodosie Domnariu – starețul Chiliei Sfântului Ipatie de pe teritoriul Mănăstirii Vatoped. Este cunoscută ca o mare nevoitoare și povățuitoare a obștii monahale. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi” și prăznuirea în ziua de 5 mai.

· Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, cu zi de prăznuire 24 mai;

Blandina Gobjilă, cunoscută ca „Mama Blandina”, a rămas în inimile celor care au cunoscut-o drept o mărturisitoare a lui Hristos din zilele noastre, o pildă vie de bunătate, credință și jertfelnicie.

Născută în Basarabia în 24 februarie 1906, de profesie învățătoare, mama Blandină a fost, vreme de 15 ani, deportata în Siberia, unde a făcut experiența vieții dure din închisori și lagăre. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o slujind Sfintei Parascheva și semenilor la Catedrala Mitropolitană din Iași. A trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971.

 Este înmormântată la Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași” și prăznuirea în ziua de 24 mai.

· Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, cu zi de prăznuire 5 iunie;

Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970–2014) a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni.

Născută pe 7 mai 1970 în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, Rodica Lazăr a intrat de tânără pe calea vieții monahale. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora. 

În anul 2003, monahia Teodora s-a retras pe Muntele Giumalău, unde a dus o viață pustnicească, în singurătate și nevoință aspră. În 2007, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014.

În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie.

· Sfânta Olimpiada de la Fărcașa, cu zi de prăznuire 4 iulie;

Olimpiada Tănase (1880–1967) a fost mama părintelui Petroniu Tănase, bine-cunoscutul duhovnic de la Schitul Prodromu din Sfântul Munte Athos. Viața ei a fost una profund duhovnicească, caracterizată printr-o viețuire filocalică. În Joia Mare, Olimpiada Tănase – femeie profund credincioasă – a spălat picioarele unei bătrâne țintuite de boală la pat și i-a oferit daruri. Era nelipsită de la slujbele bisericii, trudea până la miezul nopții și chiar mai târziu, odihnindu-se foarte puțin. Ea torcea, ea țesea, ea era la vite, la ogor, la toate – așa cum însuși părintele Petroniu mărturisea. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Olimpiada de la Fărcașa” și prăznuirea în ziua de 4 iulie.

· Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, cu zi de prăznuire 6 iulie;

Monahia Filotimia Manolache de la Mănăstirea Râmeț (1896–1989) a fost mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Împreună cu soțul ei, Ion Manolache, a avut doisprezece copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu şi în ascultarea şi respectul de cei mai mari, cu simţul răspunderii, al datoriei şi al muncii cinstite. Filița (Filofteia) s-a retras la bătrânețe la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de părintele Dometie, primind numele de Filotimia. Este înmormântată la Mănăstirea Râmeț, locul unde a trăit cu credință și smerenie ultimii ani ai vieții. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv” și prăznuirea în ziua de 6 iulie.

· Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, cu zi de prăznuire 16 august;

Doamna Maria Brâncoveanu (1661-1729), soția domnitorului Țării Românești Constantin Brâncoveanu, reprezintă un model de femeie și mamă creștină – puternică, echilibrată și profund devotată familiei sale și neamului românesc. În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu și cu cinstire în data de 16 august.

· Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

Schimonahia Nazaria s-a născut la Braşov. A fost căsătorită şi a născut doi copii. După moartea soţului, a rămas văduvă de tânără. La scurt timp, prin voia lui Dumnezeu, şi-a pierdut şi copiii. Rămasă singură şi dorind să slujească lui Hristos, a intrat în viaţa călugărească. A petrecut mai întâi în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost făcută rasoforă sub numele de Natalia. Ulterior, s-a mutat la Schitul Bonţeşti, unde a primit marele şi îngerescul chip, devenind Nazaria. În 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus-o pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a numit-o stareţă la Văratec, devenind astfel prima stareţă a Mănăstirii Văratec. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec” și prăznuirea în ziua de 17 august.

· Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

Schimonahia Olimpiada, fiică de preot din Iași, s-a căsătorit, dar după moartea soțului a renunțat la grijile lumești și a plecat să slujească lui Hristos în Mănăstirea Topolița din Neamț. Acolo a fost făcută rasoforă, primind numele de Olimpiada. La îndrumarea starețului Paisie, a căutat împreună cu Schimonahia Nazaria un loc pentru a întemeia o mănăstire unde să se nevoiască în tăcere, rugăciune și ascultare. În 1785, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcția unei biserici din lemn într-un loc liniștit din pădurile Văratecului, marcând astfel înființarea Schitului de maici Văratec. Aici, rasofora Olimpiada a primit tunderea în marea schimă. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec” și prăznuirea în ziua de 17 august.

· Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

S-a născut în 1776 la Iași, capitala Moldovei, fiind botezată Elisabeta, dar numită de către toți Safta. Era fiica lui Teodor Balș, un boier care a îndeplinit și funcția de caimacam (locotenent domnesc) al Moldovei, pentru scurtă vreme înainte de unirea Principatelor. Mama ei, Zoe, era din neamul boieresc al familiei Rosetti. În 1793, la vârsta de aproape 18 ani, s-a căsătorit cu Grigorie Basarab Brâncoveanu (1767-1832), la acea vreme mare ban în Țara Românească. În 1840, domnița Safta s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde este cunoscută ca maica Elisabeta, iar în unele scrisori e numită schimonahie. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu” și prăznuirea în ziua de 17 august.

· Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, cu zi de prăznuire 26 septembrie;

Maica Platonida sau Doamna Despina Milița (1487–1554), a fost soția domnitorului Neagoe Basarab și mai târziu monahie la Mănăstirea Ostrov. Provenită dintr-o familie domnească, ea a fost o femeie înțeleaptă și evlavioasă, cunoscută drept protectoare a artelor și culturii în Țara Românească.

L-a cunoscut pe viitorul ei soț, Neagoe Basarab, prin mijlocirea Sfântului Mitropolit Nifon al Țării Românești, care le-a fost îndrumător duhovnicesc și duhovnic.

Despina Milița a îndurat multe suferințe: și-a pierdut rând pe rând toți copiii, iar la final, și pe soțul ei. În urma acestor încercări, s-a retras în rugăciune și liniște, îmbrățișând viața monahală.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș” și prăznuirea în ziua de 26 septembrie.

· Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, cu zi de prăznuire 1 decembrie;

Anastasia Șaguna (1785–1836) a fost mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești.

Născută în anul 1785, a primit din partea părinților o educație aleasă, în duhul fricii de Dumnezeu, al cinstei și al statorniciei în credința strămoșească. Sfântul Andrei Şaguna avea o mare recunoștință față de mama sa, el afirmând în repetate rânduri cu admirație deosebită că „mamei mele îi datorez dragostea de Dumnezeu și credința ortodoxă, drumul meu în viață (chemarea la preoție) și duhul de jertfă care m-a călăuzit în toată opera mea”.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna” și prăznuirea în ziua de 1 decembrie.

· Sfânta Magdalena de la Mălainița, cu zi de prăznuire 15 octombrie;

Măndalina (Magdalena) Cătălinici a fost o vrednică și harnică credincioasă a comunității românești din Mălainița, Vicariatul de Timoc din Serbia. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Magdalena de la Mălainița” și prăznuirea în ziua de 15 octombrie.

· Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, cu zi de prăznuire 19 decembrie;

Monahia Muceniță Evloghia Țârlea de la Mănăstirea Samurcăești-Ciorogârla (1908–1949) a fost o femeie creștin-ortodoxă de neam românesc, care s-a remarcat printr-o viețuire sfântă și o râvnă deosebită pentru rugăciune. Cunoscuta ca o mare misionară creștină, a fost ucisă în bătaie pentru credința sa. În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești și cu cinstire în data de 19 decembrie.

· Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, cu zi de prăznuire 23 decembrie;

Maica Antonina Diaconu (7 martie 1923 – 23 decembrie 2011) a fost o viețuitoare „nebună pentru Hristos” a Mănăstirii Tismana. A intrat în mănăstire la vârsta de 26 de ani. A primit ascultare la porci, unde a stat patruzeci de ani, rugându-se neîncetat și nevoindu-se în pădure, departe de biserică, dar aproape de Dumnezeu. Este cunoscută pentru râvna și evlavia deosebită față de Maica Domnului și Sfântul Nicodim, dar și ca o mare nevoitoare isihastă, înzestrată cu darul facerii de minuni. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana” și prăznuirea în ziua de 23 decembrie.