• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 18 August 2025

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 18 August , 2025

Topul știrilor despre Cavnic din ultima sută de ani

Incredibil ce lucruri interesante poți găsi în ziarele de acum 100 de ani! Un căvnicar pasionat de istoria locală și-a făcut abonament la o bază de date cu ziare, iar curiozitatea lui a fost răsplătită cu știri „de-ți stă mintea-n loc”!  Urmează o călătorie în timp despre orașul Cavnic, dar ideea poate fi dezvoltată de cei care vor să afle lucruri inedite din localitățile care îi interesează.

 

Bogdan Coteț-Măgurean este un căvnicar stabilit în București, curios și pasionat de tot ce are legătură cu orașul în care a crescut. Recent a avut „ideea creață” să-și facă abonament la o bază de date cu ziare și a dat căutare „Cavnic”. Surpriza a fost să primească 750 de pagini de trimiteri cu câte 20 de rezultate pe fiecare pagină. Ce a găsit acolo, începând din 1902, este spectaculos și ne arată cât de important este cuvântul scris, care rămâne peste timp. Inevitabil te gândești ce se va ști despre zilele noastre peste 100 de ani, în condițiile în care acum totul e online sau electronic și când nu mai găsești știri de acum 5 sau 10 ani, pentru că „se bușesc” serverele și spațiile de stocare.

 

„A înghițit cuțitul!”

Dacă ar fi să facem un top al celor mai importante știri din Cavnic din ultimii 100 de ani, în mod sigur pe locul întâi își face loc cea despre un localnic care a înghițit un cuțit de bucătărie, pentru că a făcut pariu pe 10 lei și un litru de țuică. Iată cum suna știrea din ziarul Dimineața, 1935, cu titlul „Un flăcău a înghițit de bună voie un cuțit! Urmările unui rămășag nebunesc”: „Ieri seară s-au adunat mai mulți flăcăi într-o cârciumă din comuna minieră Cavnic. În toiul petrecerii, flăcăii au început să glumească cu fierarul Gheorghe Ciurcaș spunându-i că-i plătesc 10 lei și un kilogram de țuică dacă va putea înghiți un mic cuțit de bucătărie. Fără să se gândească prea mult, Ciurcaș a acceptat propunerea și a înghițit cuțitul. El a primit porția de rachiu câștigată, dar peste câteva clipe a început să-i curgă sânge din gură. Primele ajutoare i-au fost date de medicul Casei cercuale d. dr. Adalberth Hochteil, apoi a fost internat la spitalul din Baia Mare, unde, după trei zile de chinuri, a încetat din viață. Se fac cercetări!”. Când citești așa ceva nu-i de mirare că localnicii au o expresie celebră atunci când se miră de ceva: «numa-n Cavnic și Boiuț, s-o-mburdat caru’ cu muț’»”!

În ziarul Universul din 1930, 12 octombrie, apare o știre despre bandiți mascați care-i atacau pe țăranii din Cavnic atunci când se întorceau de la târg: „Cetele de bandiți și de borfași, cari au început să se înmulțească dela un cârd de vreme, cunoscând starea de lucruri și halul în care se întorc oamenii din negustorii de pe la târguri, au început atacuri la drumul mare, noaptea și ziua…Bandiți mascați au atacat 8 țărani din Cavnic și pe negustorul Ceteraș Alexandru. După ce i-au bătut până la sânge, lăsându-i în nesimțire pe vârful muntelui, le-au luat hainele, încălțămintea, târguielile și banii, apoi au dispăru în desișul pădurii. Oamenii se întorceau de la târgul de țară din Ocna Șugatag. Alți călători au dat peste cei bătuți și jefuiți... O poteră de 15 jandarmi a plecat în urmărirea bandiților.  Aceste atacuri au băgat mare spaimă în locuitorii satelor. Avem toată nădejdea în vigilența jandarmilor.”

 

Șmecherași, accidentați dar și îndrăgostiți

Tot din acea perioadă apare o știre cu doi căvnicari ce falsificau monede de 100 de lei, dar au fost prinși; cu un pădurar arestat pentru fals și vânzare de lemne „pe sub mână”; un furt de explozibil în 1927; faptul că, în 1931, erau 300 de șomeri în Cavnic. În ziarul „Înfrățirea” din 1921, 12 septembrie, aflăm ce vânat se găsea pe atunci în pădurile din Cavnic: iepuri, găinuși, vulpi, căpriori, mistreți, urși.

Despre accidentele de muncă de la mină apar știri doar înainte de perioada comunistă. De exemplu, ziarul Dimineața, din 23 mai 1935, anunță că „muncitorul Gavril Costinar de la minele statului din Cavnic a fost lovit de o grindă. S-a ales cu grave leziuni. De asemenea, Dumitru Cornoș, în etate de 35 de ani, a fost lovit de un vagon. El s-a ales cu picioarele fracturate”. Iar ziarul din 10 ianuarie 1937 transmite că „în timp ce muncitorul Vasile Endra lucre într-una dintre galeriile minelor Cavnic, o grindă s-a prăbușit peste el fracturându-i mâna dreaptă. Cu prilejul sărbătorilor primăria a distribuit săracilor 600 steri lemne de foc și 2500 kg de făină”.

Ni s-a părut interesantă și o știre  din 1931 despre jefuirea Poștei din Cavnic, din ziarul Dimineața: „indivizi necunoscuți s-au introdus în timpul nopții în Oficiul Poștal din Cavnic, de unde au furat 15 mii de lei și timbre în valoare de 5 mii lei. S-au făcut percheziții domiciliare la mai multe persoane suspecte!”.

Dincolo de toate, am găsit știri și despre căvnicari care-și iubeau nevestele. De exemplu, în 1921 un căvnicar Cozma, emigrant în America, a cerut în Monitorul Oficial să redobândească cetățenia română pe motiv că s-a întors în Cavnic, pentru că soția lui nu a reușit să obțină cetățenie în America. Like și inimioară!

Și tot în legătură cu cetățenia, în 14 noiembrie 1932, populația Cavnicului a câștigat un român, printr-o formulare de zile mari: „Eugen Hullan născut în comuna Cavnic, județul Satu Mare, în 5 august 1902 a făcut cerere de a i se acorda naționalitatea română, declarând că renunță la cetățenia maghiară, și la orice altă supoșenie străină”. Deci, 1-0 România-Ungaria!

În ziarul Porunca Vremii din 1937, apare un articol în care o infirmieră curajoasă din Cavnic, Eugenia Pașca, ce lucra la spitalul din Baia Mare, s-a luat la trântă cu sistemul medical. A făcut o plângere către ministrul Sănătății pe motiv că doctorul Iacob Wertheimer „insulta și maltrata bolnavii și personalul”: „pot dovedi cu martori că m-a lovit, m-a pălmuit mi-a adresat cuvinte josnice pe care numai birjarii le pronunță. Dacă îndrăzneam să spun ceva se repezea și spunea: «du-te de te plânge și la Dumnezeu că nici de El nu mă tem! Sunt mai puternic în toate privințele». Suntem maltratate mai rău ca servitoarele. În camera destinată infirmierelor îl ține pe tatăl său și pe mine mă culcă între bolnavi. Muncim până cădem din picioare și dacă vede că suntem delicate cu bolnavii începe să țipe și să înjure și noi tremurăm cu toții.”

 

Turism în 1939

În ziarul „România” din 5 februarie 1939 aflăm că studenta Ghețiu Eliza din Cheț Bihor a venit pentru o săptămână în „comuna Cavnic” pentru schi și un hoț i-a furat un lanț de aur în valoare de 10 mii lei. Șeful biroului judiciar de la poliție s-a dus la Ioan Rușoran, technician dentar, cel care îi închiriase tinerei casa pentru că „interesant că hoțul n-a luat și cruciulița cu pietre scumpe care valora mai mult decât lanțul”. Rușoran a recunoscut că a furat lanțul și că l-a vândut cu 5.760 lei, iar polițistul a constatat că avea și un cabinet dentar ilegal, în concluzie a fost înaintat Parchetului Satu Mare. Întrebarea-i alta: ce turism se făcea în 1939 și unde se dădeau pe schi turiștii și localnicii în acea vreme? Asta nu am aflat.

 

La fel „de-a-mpururi”

Ni s-a părut foarte interesant că am găsit dovada că despre tunelul pe sub Gutâi se vorbește de acum 100 de ani și nici acum nu s-a concretizat. În anii ’30, o firmă englezească a vrut să facă o cale ferată prin Cavnic, cu tunel prin Gutâi, dar voiau să o exploateze 20 de ani și să ia ei toate minereurile găsite săpând tunelul. N-am găsit continuarea știrii despre cine n-a fost de acord, dar tot „neputincioși” pe subiect am rămas până în ziua de azi.

Într-o altă ordine de idei, vă mai amintiți că acum câțiva ani conducătorii patriei s-au dus la inundații și, ca să nu se ude la piciorușe, stăteau în bărci pneumatice, iar localnicii îi împingeau prin apa care ajungea până la genunchi? Ei bine, se pare că aceleași metehne le aveau șefii și acum 100 de ani. Într-o știre din România Liberă din 1948, din 16 aprilie, se spune că directorii din minerit și personalul lor apropiat au ținut 6 oameni peste program „ca să-i plimbe cu cărucioarele cu două roate, prin galerii, atunci când aveau poftă de câte o plimbare. Ei socoteau că e obositor să meargă pe jos, pe când muncitorilor le venea ușor să-i împingă ca pe niște saci kilometri întregi”.

 

Primul concurs de bob în 1949

Din ziarul Sportul din 1949 aflăm că în acea vreme s-a organizat primul concurs de bob din Cavnic: „În drum spre mină, au de parcurs o distanță de câțiva kilometri și boburile muncitorilor trec vertiginos. Pentru a fi evitate accidentele, semnalele se fac cu fluierele. Pe pantele înzăpezite ale munților se văd licărind luminițe. Sunt lămpile cu carbid ale minerilor, folosite drept faruri. Cu ocazia crosului popular de ski a fost programat și primul concurs de boburi. În urma lămuririlor date de activiștii OSP-ului, sătenii s-au înscris și în momentul când s-a dat startul, 22 de concurenți au pornit în cursă. Pe distanța de 2500 m, boburile de două persoane s-au întrecut, lupta dând un câștigător abia pe ultima sută de metri. Iată rezultatele concursului: 1. Lesliu Mihai, 2.Trejtli V., 3. Molna Jean, 4. Cristea Ștefan, 5. Slesinger Laurențiu”.

 

Comunismul la Cavnic

Seria „știrilor adevărate” se cam sfârșește odată cu venirea comunismului. După anii ’48-’50, Cavnicul este amintit în presa vremii cu preponderență în ceea ce privește realizările și producția de la mină. Toate articolele îi menționau pe mineri „cu fețele liniștite și senine, bucuroși de depășirea planului”. Cenzura și stilul comunist își pun amprenta pe tot ce se publica. Din acea perioadă, singura știre care sparge tiparul despre Cavnic este una despre gestionarul de la alimentară care înșela la cântar sau vindea la suprapreț. Totuși, pentru localnici sunt interesante știrile și pozele cu primele blocuri făcute după 1954, când s-au construit și stadionul, alimentara și complexul cu restaurant din centrul orașului.

De curiozitate, ia auziți cum sunau angajamentele pline de însuflețire publicate în Revista Femeia din 1951. Aici regăsim declarația Suzanei Ungur, soție de miner din Cavnic, deputată și mamă a 8 copilași: „N-am să am răgaz până nu voi strânge în jurul meu femeile din orășelul nostru, și de Ziua Minerului vom repara cele câteva drumuri stricate din Cavnic, vom organiza un festival artistic, iar banii adunați îi vom da pentru casa de naștere de la noi!”. Ăsta da influencer! Dar sunt foarte multe articole de îndoctrinare din acea perioadă, inclusiv poezii menite să manipuleze și să acopere anumite chestiuni în funcție de interesele comuniștilor (cum ar fi perioada cu deținuți politici din Mina Cavnic).

Cei care au lucrat în Mina Cavnic își amintesc și acum de anul 1982, când Exploatarea Minieră Cavnic a fost distinsă cu ordinul Muncii Clasa I, pentru Locul I în Întrecerea Socialistă pe anul 1982. În ziarul Vatra din 1983 am găsit poza cu directorul Nicolae Dicu care surprinde momentul în care președintele Ceaușescu îi dă distincția, iar în articol citim printre altele că: „E.M. Cavnic a ocupat din nou locul I în întrecerea unităților miniere care au înregistrat cele mai bune rezultate în depășirea producției fizice la minereu și metale, a planului de lucrări geologice, în creșterea productivității muncii, întărirea disciplinei etc.”

Ar mai fi multe de spus, dar la final îi mulțumim căvnicarului Bogdan Coteț Măgurean pentru documentele pe care ni le-a pus la dispoziție în urma cercetărilor sale prin arhivele ziarelor vechi și să sperăm că pe viitor toate acestea vor fi adunate într-o carte sau se va găsi o altă modalitate de a putea fi răsfoite de cei interesați de poveștile orașului Cavnic.

 

    

 

    

 

    

 

    

 

    

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.