• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 27 Februarie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 6 Februarie , 2023

Reclamă din metal „Debit de băuturi spirtoase”, perioada interbelică

Una dintre cele mai importante activități economice în zonele, regiunile din România, în decursul zecilor de ani, a fost comerțul cu alcool. Despre alcool și alcoolismul românilor s-a tot scris. Și mai este de spus. Recent, la Muzeul de Istorie și Arheologie din Baia Mare, au fost prezentate, în cadrul exponatului săptămânii, reclame la produse de alcool din perioada interbelică. Mai mult decât interesant. Mulțumim Muzeului, doamnei muzeograf, Oana-Alexandra Chirilă, pentru date și informații.

Prima lege importantă privind vânzarea băuturilor alcoolice a fost dată în Vechiul Regat în 1908 și s-a numit „Legea pentru monopolul vânzării băuturilor spirtoase în comunele rurale și măsuri contra beției din 06.03.1908”. Scopul principal al acestei legi a fost un mai bun control al statului asupra tipurilor de băuturi vândute, a calității acestora și a modalității de vânzare/ achi­ziționare.

Totodată, prin legea din 1908, se asigura și un venit public suplimentar. Conform acestei legi, dreptul de a vinde băuturi spirtoase cu amănuntul și de a ține cârciumi (debite de băuturi spirtoase) în comunele rurale era rezervat exclusiv comunei. Nicio cârciumă nouă nu putea fi înființată pe o rază de 100 de metri în jurul bisericii sau al școlii. Pentru orice sat, numărul acestor debite era limitat la 1 pentru fiecare 300 de suflete.
Veniturile provenite din debite erau înscrise într-un fond special, întrebuințat doar pentru îmbu­nătățiri făcute bisericilor, școlilor, infirmeriilor, așezămintelor de cultură țărănească etc. Pe de altă parte, cârciumarul trebuia să fie cetățean român, să știe carte, să aibă vârsta de cel puțin 25 de ani și să fie căsătorit în momentul încheierii contractului, o decizie care a fost catalogată ca având caracter antisemit.
Nicio cârciumă nu putea fi lipsită însă de vin, iar cârciumarul care lăsa debitul neaprovizionat cu vin risca amendă de la 40 la 300 de lei. Amenzi primeau și cei care deranjau liniștea publică în urma in­toxicației cu alcool.
După 1918, însă, situația îngrijorătoare din Transilvania, Basarabia și Bucovina în ceea ce privește consumul alcoolului în rândul populației a făcut ca o serie de actori politici, precum Iuliu Maniu și Vintilă Brătianu, să adere unei mișcări de temperanță (influențați și de Prohibiția americană) și să încerce o legiferare mai aspră.

Până la urmă, legea din 1908 a fost modificată în 1930 încât să cuprindă și teritoriile alipite, iar, în unele cazuri, prevederile difereau de la teritoriu la teritoriu. Astfel, de exemplu, dacă în Vechiul Regat debitele au rămas limitate la 1 la 300 de suflete, în Transilvania asemenea afaceri deveneau limitate la 1 la 500 de suflete.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.