• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 09 Decembrie 2021

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 17 Aprilie , 2012

Mănăstirea Valea Scradei, între legendă şi adevăr

În legatura cu această vatră monahală, istoricul Alexandru Filipaşcu susţine în lucrarea „Istoria Maramureşului” că mănăstirea a fost părăsită în 1762 de către singurul ei călugar, deoarece biserica a fost pângărită de un cioban care şi-a adăpostit caprele în ea. Cândva după acest eveniment, pentru a nu se distruge, biserica a fost mutată în sat şi folosită de către ţipţerii care nu aveau biserică, susţine acelaşi istoric, pentru ca mai apoi ea sa fie mutată din ordinul regelui Carol al II-lea(1930-1940) la castelul de la Pelisor şi mai apoi la mănăstirea Techirghiol, unde se află şi astăzi. Această teorie nu mai are astăzi nici o susţinere. Între profanarea ei, urmată apoi de mutarea în sat, şi venirea ţipţerilor în Vişeu, după 1773, nu este nici o legătură.

Comunitatea romano-catolică, alcătuită din germani şi maghiari, a făcut demersuri încă de la început pentru a avea parohie şi preot. Un prim succes au obţinut în 1780, când preotul Franz Xaver Peer din Coştiui se deplasa în Vişeu pentru serviciile religioase. Din cauza drumului extrem de greu nu şi-a putut onora cu succes obligaţiile şi a renunţat la Vişeu. Comunitatea a perseverat însă în demersul său, şi astfel, până în 1789, s-a terminat casa parohială care avea probabil încorporată o capelă, de vreme ce au fost comandate obiectele bisericeşti necesare cultului, iar mai apoi a fost numit un preot, înfiinţându-se la 9 ianuarie 1790 parohia romano-catolică Sfânta Ana.                

Cam în această perioadă biserica mănăstirii de la Valea Scradei a fost mutată în sat, fără nici o legătură cu acţiunile comunitaţii romano-catolice. Pe terenul ipotezelor putem presupune că: dacă ei au adus bisericuţa, s-au folosit de ea în primii ani până ce i-au construit biserica. Acest lucru e puţin probabil de vreme ce nici un document din arhiva parohiei romano-catolice nu pomeneşte de acest lucru.

Cât priveşte mutarea bisericii la ordinul regelui Carol al II-lea, lucrurile stau altfel.Carol al II-lea a făcut o singură vizită în Maramureş; în 1923, când îl însoţea pe tatăl său, regele Ferdinand. Atunci ei au putut vizita prima biserică romano- catolică –presupusă a fi de la mănăstirea Valea Scradei . Din păcate, pentru această teorie cercetările mai noi din arhiva Bisericii Romano-Catolice au relevat faptul că prima biserică a comunităţii germane a fost zidită din…. piatră între 1804-1805 şi a fost demolată în 1924.

Pe de altă parte, actuala biserică de la Techirghiol nu seamănă deloc cu imaginea păstrată a bisericii vechi din centrul Vişeului (presupusă a fi mutată): nici ca arhitectură nici ca dimensiuni, nici ca material de construcţie. Istoricul mănăstirii Techirghiol consemnează altceva: ” În anul 1951, patriarhul Iustinian aduce aici (la Techirghiol) o minunată bisericuţă de lemn din sec. al XVII-lea, de origine transilvăneană cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, pe care o resfinţeşte la data de 15 august acelaşi an, schimbându-i hramul în Adormirea Maicii Domnului. 

Construită de către obştea sătească din satul Maioreşti, judeţul Mureş, în sec. al XVII-lea bisericuţa a fost mutată în anul 1934 de către regele Carol al-II-lea la Castelul Pelişor de la Sinaia, construindu-le localnicilor în schimb o biserică de zid…Patriarhul Justinian a reuşit să o salveze, mutându-o de la Sinaia, unde, după instaurarea comunismului, rămăsese în paragină [ şi ] restaurând-o la Techirghiol…După transportarea ei la Techirghiol, restauratorii adaugă un pridvor sculptat şi un turn de clopote cu foişor. În documentele care s-au păstrat în legătură cu această bisericuţă se aminteşte că exista o clopotniţă situată însă separat de corpul bisericii propriu-zise. Pereţii bisericii sunt alcătuiţi din bârne de stejar de grosime variabilă între 25-30 cm, suprapuse orizontal într-o tehnică specifică locaşurilor de lemn din Transilvania, numită coadă de rândunică, iar în unele locuri prin cuie de lemn.”

 
Ce s-a întâmplat însă cu biserica de la Valea Scradei?

Ea a fost adusă de români şi amplasată în cimitirul lor situat în actuala stradă Iuliu Maniu.

Pe “Harta Josefina ”(cea mai veche hartă a localităţilor din imperiul austriac)din 1783-1785 se pot vedea două biserici în Vişeu- una în actualul amplasament al “Bisericii Bătrâne” şi una în actuala stradă Iuliu Maniu. Când cimitirul s-a umplut sau a încetat să mai fie folosit, el a fost părăsit şi odata cu el şi biserica, care, după toata probabilităţile, s-a distrus. A rămas însă în memoria colectivă amintirea locului cimitirului şi a bisericii. Aşa se face că în anul 1930, când s-a înfiinţat parohia ortodoxă, în baza acestor amintiri, parohia a cerut Prefecturii judeţului Maramureş acest teren pentru a construi biserica, teren pe care l-a şi obţinut în 1932. Conform unor acte de corespondenţă aflate în arhiva parohiei Sfântul Nicolae din Vişeu de Sus, în acei ani se mai vedeau urmele unor morminte şi, important lucru, fundaţia bisericii:” Locul acesta este situat în apropierea celorlalte biserici şi, deşi este plantat cu pomi batrâni însă în mod neregulat şi cari pomi pe alocuri sânt uscaţi, dar afară de aceasta, dacă luăm în considerare că şi pomii cari au fost plantaţi în vremurile trecute , au fost puşi de miinile ultimelor rămăşiţe ale credincioşilor români ortodocşi, la capul celor pe cari îi deplângeau alături de biserica ortodoxă stramoşească care se stingea sub dominaţiunea vitregiei Habsburgice; căci pe acest loc, pe vremea aceea, a fost un cimitir ortodox , iar în mijlocul lui a fost zidită o mănăstire ortodoxă , care fiind de lemn, a fost mutată (d)într-un loc numit”Valea Scadii,” dar a cărei temelie de piatră stă şi astăzi tot în locul acela , înconjurată de rămăşiţele pământeşti ale românilor ortodocşi”.

În urma ultimelor cercetări, astăzi se ştie că Biserica Mănăstirii a fost construită în 1719 de Vasile Grad şi şi-a încetat activitatea în jurul anului 1749, în împrejurări necunoscute, puse de tradiţie pe seama faptului că un om a scăpat caprele în biserică, fapt care l-a făcut pe călugărul care vieţuia acolo s-o părăsească, socotind-o profanată.

În 1762, mănăstirea a fost distrusă odată cu acţiunile generalului Buccow, iar biserica a fost adusă în sat.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.