Peste 10.500 de sesizări pentru copiii dispăruți în ultimul an în România

Fenomenul copiilor dispăruți rămâne profund îngrijorător în România. În perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a înregistrat 10.566 de sesizări privind minori dispăruți, cu peste 600 mai multe decât în anul anterior și aproape 2.000 mai mult față de acum doi ani, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România.

Aproximativ 60% dintre aceste cazuri reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele DGASPC, iar în jur de 97% dintre toate disparițiile se încheie, în fiecare an, prin găsirea sau întoarcerea copiilor în termen scurt, fără implicații majore de risc infracțional sau cu privire la siguranța personală. Specialiștii Salvați Copiii subliniază, însă, că aceste plecări, deși cel mai adesea soluționate rapid, sunt simptomul unor experiențe negative profunde și trebuie tratate cu maximă seriozitate.

Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023, au fost 8.722 de sesizări, iar între aprilie 2023 și aprilie 2024 – 9.902 sesizări. Tendința de creștere se menține astfel pentru al treilea an consecutiv.

Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026:

•     -   82 de sesizări se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;

•     -   158 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;

•      -  2.186 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani;

•      -  8.140 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.

Cele mai multe dispariții au fost înregistrate la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (sectoarele 1-6), I.P.J. Bihor, I.P.J. Constanța, I.P.J. Giurgiu și I.P.J. Iași.

De ce fug copiii?

O problemă centrală în prevenirea plecărilor de acasă este percepția greșită a fenomenului și, în special, asocierea automată cu termenul „voluntar”. Pentru un copil, a pleca nu înseamnă libertate sau alegere matură, ci, cel mai adesea, un strigăt de ajutor. Iar primii care îl pot auzi suntem chiar noi, părinții.

Motivele pentru care copiii fug de acasă, identificate de specialiștii Salvați Copiii:

1.    Probleme la domiciliu. În fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă, de asemenea, probleme identificate acasă.

2.    Două traiectorii principale. Copiii pleacă fie „din cauza a ceva” (pentru a se distanța de o situație dificilă), fie „spre ceva” (o persoană sau un mediu care par mai dezirabile decât cele actuale). Înțelegerea acestei distincții este esențială pentru o intervenție eficientă.

3.    Sănătatea mintală. Este un motiv frecvent, în special în rândul tinerilor cu episoade depresive și ideație suicidară.

4.    Copiii din centrele de plasament. Reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscului. Motivele țin frecvent de dorința de reunificare cu familia de origine sau de probleme legate de mediul de îngrijire.

5.    Probleme la școală. Cea mai frecventă este bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.

Semnalele de alarmă pe care părinții le pot observa:

Înainte de o plecare, mulți copii dau, fără să își dea seama, semnale. Sunt mici schimbări pe care, dacă le observăm la timp, ne pot oferi ocazia să intervenim cu blândețe și înțelegere:

•      -  retragere bruscă, izolare în cameră, refuzul activităților care îi plăceau;

•      -  schimbări marcate de dispoziție – tristețe, iritabilitate, anxietate;

•      -  scădere a performanței școlare, absențe repetate, conflicte la școală;

•      -  modificări ale tiparelor de somn sau de alimentație;

•      -  prieteni noi pe care nu îi cunoaștem, întâlniri pe care le ascunde;

•       - timp tot mai mult petrecut în spațiul online, conversații închise rapid la apropierea adultului;

•     -   afirmații aparent banale – „nu mă înțelege nimeni”, „mi-aș dori să dispar”, „aș vrea să fiu altundeva”.