Nicolae Bud – puterea de a fi mai bun

Nicolae Bud, un nume cu rezonanță în lumea tăcută a mineritului neferos, se află la borna 72. Mai mult. Chiar un anume Sfânt îl ocrotește și îi dă numele. De aceea, vom încerca să punctăm drumul său către performanță. Cel care s-a născut în Dăneștii Chioarului a parcurs, firesc, toate etapele „învățăturii”: de la școala primară la liceu, de aici la Universitate (Institutul de Mine Petroșani), la o dublă doctorantură în științele inginerești și în economie. A fost distins cu Premiul „Virgil Madgearu” al Academiei Române, precum și cu alte premii, între care „Anghel Rugină” al Academiei Oamenilor de Știință din România.

Etapele carierei sale profesionale sunt definitorii omului care a pornit „de jos”, care a cunoscut realitățile, în primul rând, ale vieții de miner, ca inginer stagiar la Borșa, apoi ca șef al unui sector și, la scurt timp, ca inginer-șef la Ilba. A fost director al Întreprinderii de Prospecțiuni și Explorări Geologice Maramureș și este consultant la mai multe entități industriale și bancare.
În perioada 1988-1992, a fost cadru didactic asociat la Institutul de Învățământ Superior din Baia Mare.

A finalizat studii doctorale la:

a) Academia de Studii Economice (2001), cu teza „Dezvoltarea regională în România. Rolul cooperării economice internaționale” și

b) Universitatea din Petroșani (2012), cu teza „Evaluarea proiectelor miniere din perspectiva dezvoltării durabile a mineritului în România”.

A fost deputat în Parlamentul României în legislaturile 1992-1996, 1996-2000 și 2008-2012.

A publicat peste 100 de studii și articole în reviste din țară (Academica și Piața Financiară); autor a 5 cărți științifice și 7 cărți de publicistică; creator a 7 cărți științifice, în domeniul minier și economic. Lucrarea „Proiectele miniere. Evaluarea din perspectiva dezvoltării durabile”, apărută la Editura Academiei Române (2012), a primit premiul „Virgil Madgearu” (2014); lucrarea „Managementul proiectelor”, apărută la Editura Economică (2008), a primit premiul „Anghel Rugină” (2012) acordat de Academia Oamenilor de Știință din România și premiul pentru promovarea cercetării de vârf (2009) acordat de Academia de Studii Economice București.

Volumul „La hotarul dintre milenii – Mineritul încotro?”, apărut la Editura Academiei (2015), a fost tradus în China în 2019 (千年之间的边界：矿业怎么运行? / Qiannian zhijian de bianjie: kuangye zenme yunxing?) și în Vietnam în 2021 (Bước Ngoặt Thiên Niên Kỷ, Đào Mộ, Nỗi Đau?).

Este distins cu:

Ordinul Meritul Sportiv, clasa III (acordat de Președinția României, 2004);

Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” (acordat de Patriarhia Română, 2009);

Crucea Maramureșeană (acordată de Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, 2016);

Crucea Transilvană (acordată de Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, 2012);

Distincția „Cinstea Maramureșului” (acordată de Consiliul Județean Maramureș, 2019).

Din anul 2012 este membru al Societății Academice de Management din România.

A dorit să conducă mineritul maramureșean, dar nu a fost pe placul mafiei din minerit. Este de notorietate faptul că Bud și conducătorii mineritului din nord nu s-au înțeles. Nu vom ști niciodată dacă venirea lui Bud la cârma Companiei Remin ar fi schimbat ceva din scenariul pregătit cu migală de băieții deștepți ai nordului și nu numai, dar cu siguranță că ar fi schimbat ceva dacă ar fi ajuns într-o poziție de conducere în perioada în care se lucra de zor la rapoartele care au dus la închiderea mineritului neferos. Au trecut mulți ani de atunci. Este limpede că avertismentele lui Bud lansate în acea perioadă s-au dovedit a fi reale. Poate dacă ar fi fost ascultat, ceva s-ar fi schimbat. După aceste zbateri, Nicolae Bud a rămas în București unde și-a consolidat poziția profesională. Nicolae Bud ar fi dorit ca teoria izolării Maramureșului să devină o „uitare”, iar maramureșenii să fie mai liniștiți că sunt reprezentați cu pricepere în zonele înalte ale puterii. Pe lângă activitatea profesională, Nicu a scris multe cărți, dar și multe articole în presa economică națională și în cea locală, devenind un colaborator al GAZETEI de Maramureș.

 Și pentru toate și pentru mai mult îi dorim „La Mulți ani” și putere să doboare bornă după bornă. Doamne ajută!