La început de Brumar, Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Sărbătoarea cea mai importantă a începutului de Brumar este „Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, denumită în calen­darul popular „Arhan­ghelii”. În spațiul tradi­țio­nal, sărbătoarea se întinde pe trei zile (8-10 noiembrie), fiecare zi purtând un nume și o semnificație aparte. Ziua de 8 este denumită popular „Capul Arhanghelului”, a doua este „Mijlocul Arhanghelului”, iar a treia, „Coada Ar­hanghelului”.
Intervalul acesta de trei zile este sa­cru, iar în popor exista credința că cel care mun­cește în această perioadă va muri în chinuri groaznice.

S-au născut foarte multe legende și istorioare în jurul celor doi sfinți, astfel că Sfântul Arhanghel Mihail este cunoscut drept cel care veghează asupra morților și le îndrumă sufletul în „Lumea cea­laltă”. El este văzut ca un răz­boinic, în veșnica luptă cu diavolul, care va avea finalitate doar la sfârșitul lumii, când va suna din trâmbiță și morții își vor părăsi mormintele. Grija lui este să păzească sufletul omului, să nu îi fie furat de diavoli, dar el păzește și Luna și Soarele în caz de eclipsă. Se crede că el stă în ceruri doar în Vinerea Mare și de Paște, iar în restul anului are treburi pe pământ.
O altă legendă legată de numele Arhanghelului este aceea că Sânmihai (Transilvania) a fost un om ca toți oamenii și a iubit o fată frumoasă, pe Stăncuța, pe care a și luat-o de nevastă. După nuntă, Stăncuța și-a schimbat firea și a devenit o femeie răutăcioasă, care i-a făcut viața un calvar. Pentru stoicismul său și pentru înțelegerea pe care i-a oferit-o nevestei, Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a trecut drept Sfânt.
Despre Sfântul Arhanghel Gavriil se știe că este vestitorul nașterii Mântuitorului și că stăpânește ciuma împreună cu Sf. Haralambie.
Chipurile celor doi Arhangheli se regăsesc pe ușile altarelor bise­ricești, cea a Sfântului Mihai pe ușa dinspre nord, iar pe ușa dinspre sud pe cea a Sfântului Gavriil (Gabriel), cei doi fiind considerați protectori ai bisericilor. Numele lor nu sunt lipsite nici ele de semnificație. În ebraică, numele Mihail simbolizează „Cine este ca Dumnezeu”, „Puterea lui Dumnezeu”, astfel că în majoritatea reprezentărilor iconografice acesta este înfățișat în uniformă de soldat, purtând într-o mână sabia de foc cu care apără legea lui Dumnezeu și învinge răul. Numele de Gavriil înseamnă „Dumnezeu este puterea mea”, „Apărătorul meu este Dumnezeu” și întruchipează mesagerul veștilor bune. Este reprezentat purtând veștminte albe, răsturnând piatra de pe ușa Mormântului Sfânt, el fiind martor al Învierii Domnului. Semnul divin pe care îl poartă, în acest sens, în icoane, este crinul alb.
Marea sărbătoare a Sfinților este cunoscută în mediul pastoral drept „Năpustitul Arieților”, fiindcă în această perioadă berbecii sunt amestecați cu oile pentru a se împerechea. „În această zi se obiș­nuiește să se facă turta arieților, arieții fiind despărțiți de oi. Acum arieții se amestecă din nou cu oile și, cu acest prilej, se face o turtă de făină de cucuruz ori de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu fața în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta, dacă turta va cădea cu fața în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socotește ca o sărbătoare mare, deci se serbează cu desăvârșit nelucru” (Tudor Pamfile, Sărbă­torile la români).

Dacă sărbătoarea cade într-o zi de post, interdicția de mâncare trebuie respectată, altfel jertfele nu se primesc. Finii au datoria de a-i vizita pe nași în această perioadă și trebuie să le facă daruri (colaci, curcani, vin nou), iar în biserică se aprind lumânări pentru cei care au murit în circumstanțe groaznice: accidente, crime, război, incendii, cutremure.

„În această zi se obișnuiește să se facă turta arieților, arieții fiind despărțiți de oi. Acum arieții se amestecă din nou cu oile și, cu acest prilej, se face o turtă de făină de cucuruz ori de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu fața în sus, este semn că oilor le va merge bine când vor făta, dacă turta va cădea cu fața în jos, se zice că le va merge rău. Ziua aceasta se socotește ca o sărbătoare mare, deci se serbează cu desăvârșit nelucru”
(Tudor Pamfile, Sărbătorile la români)
 

 

 

Fotografii – Gabriel MOTICA