Jenant, mișeilor! / Victoria lui Magyar și „vitejii” din România

Orice victorie are părinți mulți. Și orice eșec e orfan.

Așa a fost și în cazul victoriei lui Péter Magyar din Ungaria. Politicienii români s-au grăbit să înroșească internetul cu postări de analiză, în care s-au chinuit să găsească similitudini între Tisza și partidele de la noi, sau, după caz, între Fidesz și partidele românești. Fiecare a încercat să se autoconvingă că victoria lui Magyar aduce schimbări în România și că arată o direcție clară de reformă și la noi, evident benefică lor.

Cumva, în mintea lor, dacă Magyar a câștigat, clar câștigă și ei. „Ei” fiind valabil pentru oricare partid.

Și dă-i cu mesaje pline de speranță pentru alegători și bilețele de adio pentru partenerii de guvernare.

Dacă n-ar fi trist, ar fi chiar haios. În goana lor după autoaprobare, politicienii au uitat esențialul: ca să fie ca Magyar au nevoie de voturi. Multe. Ori pe ei nu îi mai votează aproape nimeni. Electoratul român e semiadormit, pentru că ei nu îl pot mobiliza.

Deci, stați liniștiți, scenariul din Ungaria nu se poate repeta în România. Pentru că niciun partid nu e capabil să mobilizeze 80% din electorat la vot și nici să obțină peste 50% din voturi.

Viszontlátásra!