Jenant, mișeilor! / Ucenicul vrăjitor

Într-un castel vechi, un bătrân vrăjitor locuia împreună cu ucenicul său. Acesta era un tânăr curios, dornic să învețe magia, dar nerăbdător și fără prea multă experiență. Într-o zi, vrăjitorul a plecat de acasă, lăsându-l pe ucenic singur, cu sarcina de a curăța laboratorul și de a umple un bazin mare cu apă.

Obosit și plictisit, tânărul s-a gândit că ar putea folosi magia pentru a-și ușura munca. Își amintea că l-a văzut pe maestrul său rostind o vrajă pentru a aduce lucrurile la viață. Așa că, plin de încredere, a încercat să facă același lucru. A îndreptat mâna spre o mătură și a rostit cuvintele magice.

Spre surprinderea lui, vraja a funcționat! Mătura s-a ridicat, a luat o găleată și a început să care apă din fântână în bazin. Tânărul era încântat – nu mai trebuia să muncească, totul mergea singur! A privit satisfăcut cum mătura își făcea treaba și s-a așezat să se odihnească.

Dar când bazinul era aproape plin, ucenicul și-a dat seama de o problemă: nu știa cum să oprească mătura! De fiecare dată când încerca să îi dea o comandă, mătura continua să aducă apă, neascultându-l. Curând, bazinul s-a umplut și apa a început să se reverse pe podea.

Speriat, tânărul a încercat să oprească dezordinea. A pus mâinile pe mătură, a tras de ea, a încercat să o împingă, dar aceasta continua să-și vadă de treabă. Disperat, a luat un topor și a tăiat mătura în două.

Credea că a rezolvat problema. Dar, spre groaza lui, fiecare jumătate de mătură a prins viață și a început să care apă la fel ca înainte! Acum, în loc de o mătură, erau două, iar apa curgea și mai repede. Laboratorul se inunda, iar tânărul nu mai știa ce să facă.

În ultimul moment, vrăjitorul s-a întors și a văzut haosul. Cu un singur gest și câteva cuvinte, a oprit mătura și a făcut ca apa să dispară. Apoi, s-a întors către ucenic și i-a spus:

„Nu este suficient să știi cum să pornești ceva. Trebuie să știi și cum să îl controlezi.”

Această poveste a fost scrisă de Goethe în 1797, în plină Revoluție industrială. Dacă înlocuim magia cu AI, povestea este extrem de actuală și astăzi. Asemeni ucenicului, și noi suntem atrași de dorința de a munci și de a gândi mai puțin. Pornim un lucru pentru a-l experimenta și nu gândim cum să-l oprim până când... nu vom mai putea. Vorba aia „Niciodată în istorie omul nu a avut acces la atât de multe mijloace și, totuși, niciodată nu a fost atât de prost”.