Jenant, mișeilor! / Principiul Aristide

În Grecia Antică exista o metodă democratică de vot prin care cetățenii care deveneau prea puternici sau periculoși pentru democrație erau exilați din oraș pentru 10 ani. Votul se făcea pe cioburi de ceramică numite ostraka. Prin acest ritual, erau alungați tirani, senatori corupți sau pur și simplu oameni antipatici. Nu era nevoie de niciun fel de dovezi pentru vinovăția lor. Era suficient ”valul popular” și faptul că ”toată lumea știa” adevărul. Sau așa părea.

Un episod faimos este ostracismul lui Aristide, supranumit „Cel Drept” pentru integritatea sa, a fost exilat pentru 10 ani ca urmare a rivalității sale politice cu Themistocles. Practic metoda democratică a fost folosită pentru a elimina un rival.

Cea mai cunoscută anecdotă, menționată de istoricul Plutarh, povestește despre un cetățean analfabet care s-a apropiat de Aristide în piață, nerecunoscându-l, și i-a cerut să scrie numele „Aristide” pe propriul său ciob. Întrebat de ce dorește exilarea acestuia, omul a răspuns că s-a săturat să tot audă peste tot că Aristide este numit „Cel Drept”

Aristide, omul dreptății, și-a scris numele cu mâna proprie. Și a adăugat că poate, într-o zi, lumea își va aminti de cinstea și de curajul lui…

Astăzi, metodele de ostracizare sunt mult mai diferite, dar la fel de democratice. Și de obicei online. Însă, la fel ca și atunci, practici relativ corecte și democratice sunt folosite pentru a elimina nu doar oameni care merită, ci și pe cei merituoși. De ce? Pentru că îi fac pe alții să pară mici și meschini.

Principiul ”Aristide„ e perfect valabil și azi, în politica românească.