Jenant, mișeilor! / Povestea TVA –ului

Astăzi, toată lumea vorbește despre majorarea TVA, despre cele 2 cote, despre colectarea acestei taxe, dar puțini știu unde și când a început totul. Această taxă pe care nu o pot evita nici bogații, nici săracii, a fost inventată în Franța, în 1954, de  Maurice Lauré. El povestea că: „Prin 1952-1953 am avut ocazia să concep o reformă privind taxarea cifrei de afaceri pe care am botezat-o TVA. Propusă în Parlament de către ministrul Finanțelor, ea a fost respinsă. Cu toate ca eu nu eram adeptul taxării producției pentru că sufoca în cele din urmă investițiile, mi-am apărat până la capăt ideea și așa se face că atunci când Edgar Faure a ajuns ministru de Finanțe, a propus taxa mea pentru a fi introdusă în noua lege a Finanțelor pentru 1954. După mai multe negocieri politice (dl. Laniel, președintele Consiliului avea nevoie de voturile RPF), TVA a trecut prin Parlament și a fost votată, dar nu fără peripeții". Apoi, TVA s-a extins din Franța în întreaga Europă. În 1967, statele membre ale Comunității Economice Europene au căzut de acord să își înlocuiască sistemele de impozit pe cifra de afaceri cu un regim comun de TVA.

TVA a fost introdus în România în 1993, valoarea acesteia fiind stabilită la 18%. Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu a introdus această taxă pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor.

Cum funcționează? Știm cu toții. Dacă faci pâine, de exemplu, statul îți ia o parte din bani când o vinzi. Cel care cumpără, plătește și el TVA. Astfel, statul, care nu a făcut nimic pentru pâinea pe care tu o produci, adună bani de la toată lumea.

Maurice Lauré știa că TVA –ul nu a fost inventat pentru economie. Și noi știm, dar plătim, fără să ne întrebăm ce anume.