Jenant, mișeilor! / Panica noastră cea de toate zilele

Mi-e greu să definesc situația din România altfel decât ca o eternă panică. Politicienilor și presei main-stream le place mult să bage spaima în populație. Din 1990 o ținem într-o eternă frică, ba de FMI, ba de deficit, inflație, euro, prețul la energie, corupție etc. Din 2020, panica s-a normalizat. Am început cu covidul, am continuat cu războiul, acum ne panicăm cu austeritatea. Televiziunile repetă obsesiv cât va crește prețul motorinei, al alimentelor, medicamentelor, locuințelor etc. Într-un cuvânt, cât de prost o să trăim toți și cât de puțin.

Nu știu cui servește panica asta generalizată, dar, în mod clar, poporul debusolat și speriat e mai ușor de condus. Cert este că un lider adevărat sau o clasă politică veritabilă nu se joacă cu frica poporului, ci, dimpotrivă, o temperează și echilibrează.

Oricum, nimeni nu mai dă doi bani pe ceea ce anunță politicieni, fie de bine, fie de rău, pentru că nimeni nu mai are răbdare să îi asculte cum se contrazic. Cert este că oamenii mai în vârstă, care pierd mult timp în fața televizorului, sunt foarte afectați de știrile lor alarmiste. Mulți pensionari își fac provizii de medicamente, pentru că au auzit că nu își vor mai permite tratamentul fără de care nu pot trăi.

Astfel de situații sunt de neiertat. Și nu au nicio scuză.

Panica și haosul fac mai mult rău decât toate pandemiile, războaiele și deficitul la un loc.