Jenant, mișeilor! / Generația risipitorilor

Bătrânii spuneau că, doar cu mici excepții, în fiecare familie există o generație care adună avere, construiește, se sacrifică, urmată de alta care, primind totul de-a gata și fiind scutită de greutăți, nu știe să aprecieze ceea ce are și, în consecință,  risipește.

Cam asta se întâmplă și la nivelul societății în general. După generația care a trăit războiul, comunismul, perioade de foamete, lipsuri și umilințe și care a cunoscut, cu prețul sacrificiului suprem, cât de greu se câștigă drepturile și cât de ușor se pierd, am venit noi, generațiile născute în libertate și democrație, care avem impresia că drepturile câștigate de înaintașii noștri nu se pot pierde. Că sunt câștigate pentru totdeauna.

Ne jucăm folosind cuvinte mari, lovim construcții ridicate din greu, cum e UE, și, asemeni unor copii plictisiți, ne gândim să dăm foc, să vedem dacă vin pompierii.

Nu știu dacă din teribilism sau prostie, s-au înmulțit în ultima vreme propagandiștii și nostalgicii comunismului, care, în secolul XXI, visează la desființări de partide și arestări în masă, concluzionând că „Ceaușescu a fost bun”.

Sigur, astfel de propagandă este în primul rând ilegală, dar mai ales imorală. Să admiri costrucțiile comuniste, inclusiv canalul Dunăre Marea Neagră construit, la propriu, pe cadavrele unor oameni nevinovați; să preamărești un regim care a ucis pe timp de pace mai mulți oameni decât a făcut-o războiul, te face ori prost, ori ticălos.

Eu i-aș invita pe toți cei care preamăresc comunismul să stea o zi întreagă în închisoarea Sighet și să privească în ochii celor care au fotografiile expuse acolo, apoi să le citească poveștile, iar la sfârșit să-și imagineze că, dacă s-ar fi născut cu 50 de ani mai devreme, era acolo și poza lui, și a familiei sale.