Jenant, mișeilor! / Generația de sacrificiu

Eminescu, pe care l-am sărbătorit recent, spunea că e o datorie morală să le spui ticăloșilor că sunt ticăloși. Când manipularea și minciuna sunt prea mari, soluția e, vorba lui Steinhardt, întoarcerea la bunul-simț și judecata simplă, țărănească. La regula lui „1+1=2”. Pe Badea Ion politicienii, cu toată armata lor de marketing și comunicatori, nu-l pot prosti. Le aruncă în aer toată strategia de comunicare simplu, prin întrebări de bun-simț:

„- Bă, ai spus și n-ai făcut?

- Că să vezi, că am vrut, dar n-am putut, coaliția, greaua moștenire, deficitul...

- Ai spus?

- Da.

- Ai făcut?

- Nu.

- Ești mincinos”.

Punct. Adevărul e mereu simplu. Cel care spune și nu face e mincinos. Cel care nu poate e neputincios. Cel care poate, dar nu vrea, e ticălos.

M-am săturat de scuze și argumente, până și de cifre. Nu, nu e vorba de macroeconomie și cifre, ci de viața oamenilor. Dacă în România a ajuns să se vândă jumate de roșie, iar pensionarii să își cumpere jumate din medicamentele pe o lună, să le rămână bani și de câteva feliuțe de salam și o pâine, e nasol. Nu mai ține nici partea cu „răbdare, va fi mai bine”. Oamenii ăștia care aleg ce medicamente să își cumpere, deși au muncit o viață întreagă, sunt mereu generația de sacrificiu. După Revoluție, când le-ați spus să strângă cureaua, aveau 40 de ani. Aveau speranțe și timp. Azi au spre 80. Nu mai au nici timp, nici speranță. Au irosit deja jumătate din viață pe experimentele voastre eșuate de reformare. Nu au zece vieți ca să își permită luxul de a irosi câte una cu fiecare incompetent care a fost prim-ministru.

E prea mult. Și prea mulți. Oamenii ăștia mereu umiliți de politicieni s-au resemnat. Nu mai au nici puterea să se revolte. Și, culmea, li s-a luat până și dreptul de a se plânge. Tot strategic, se plâng politicienii, ei sunt victime, ei sunt neînțeleșii, ei sunt eroii neștiuți care ne vor binele cu forța.

Nu e cazul. Dacă Badea Ion ar merge în Guvern, nu v-ar ține speach-uri lungi, nici nu ar face reels-uri, dar v-ar spune apăsat: „Dacă nu îți pasă de oameni, oricât știi și poți, nu ai ce căuta aici. Iar dacă îți pasă, arată.”

În rest, rămâne cum am stabilit: jenant, mișeilor!