Invenție „made in Cavnic” mașina de bătut clopote pentru brondoși

Pentru a-și ușura munca, un fost miner din Cavnic a inventat o mașină de bătut clopote pentru brondoșii de Crăciun. În acest fel, tradiția se îmbină perfect cu pasiunea și creativitatea, iar povestea devine una cât se poate de originală. Cu invenția sa, Piki din Cavnic a câștigat admirația și respectul unei întregi comunități pentru ceea ce face.

Cavnicul este una dintre puținele localități din țară unde pregă­tirile de Crăciun încep din vară. Asta pentru că nu se pot face peste noapte ha­murile cu clopote pentru bron­doși, mascații care cutreieră orașul în primele trei zile după Crăciun.
Petre Ilieș (54 de ani), cunoscut de localnici drept Piki, care a intrat în pensie de la Mina Cavnic, a revoluţionat în acest an tradiția realizării clopotelor pentru brondoși, printr-o in­venție care i-a impresionat pe localnici. Așa că i-am făcut o vizită pentru a-i afla povestea: „După ce s-a închis Mina, prie­tenul meu Gheorghe (Gyuri) Gyorfi mi-a propus să ne des­chidem un atelier, el fierar, iar eu pe partea de tâmplărie. Așa că, atelierul nostru funcționează de 14 ani. Gyuri a fost fierar cunoscut în Cavnic încă de când lucra la Flotație, iar de mine știau oamenii că mă ocup cu tâmplăria în timpul liber, așa că atelierul nu a dus lipsă de clienți încă de la început. După ce
ne-am asociat, foarte mulți ne-au spus că domeniile noastre se potrivesc perfect, pentru că dacă, de exemplu, vrea cineva o secure, prietenul meu o face și eu îi pun coada, iar omul poate merge direct în pădure cu securea gata ascuțită. Putem spune că facem tot ce ni se cere, de la coadă de secure, până la lenchere (sănii cu volan specifice Cavnicului), garduri, porți, terase, foișoare etc., inclusiv clopote. Partea de fierărie are inclusiv forjă și ciocan pneumatic, iar în partea de tâmplărie avem toate utilajele pentru prelucrarea lemnului. Nu este o afacere să ne îmbogățim, pentru că este mult de lucru, dar este o afacere din care putem trăi decent”.
Piki Ilieș are însă o pasiune aparte pentru tradiția brondo­și­lor: „Am început să bat clopote din 1982. Nu este niciun secret în realizarea lor, trebuie să știi să tai tabla și ai nevoie de multă răbdare. Există șabloane în funcție de mărimea clopotelor, pentru vaci, oi, berbeci etc. Dar cele mai multe clopote sunt pentru berbeci, iar la noi în Cavnic sunt mai ales de Crăciun mulți «ber­beci». Glumesc, evident.
Tradiția brondoșilor din Cavnic este extrem de veche. Eu m-am îmbrăcat prima dată de brondoș în 1979, iar de atunci doar în doi ani nu m-am costumat de Crăciun, când am fost în armată și încă
într-un an. Chiar și când a plouat de Crăciun în Cavnic, m-am îmbrăcat de brondoș, dar m-am dus cu umbrelă. Mi-au fost dragi bron­doșii încă de când eram copil, iar apoi am prins pasiunea de a face clopote. Dar trebuie multă răbdare până se îndoiește tabla exact cum îți dorești. Cumpăr tablă decapată de un milimetru, o tai după un anumit șablon, și începe modelatul din ciocan”.

   

În fiecare an, din 1982 încoace, Piki a bătut între 150 și 300 de clopote, începând să lucreze la ele chiar și din luna august. Anul acesta a început doar din octom­brie, însă cu un randament mult mai mare datorită unei invenții: „Până acum am bătut clopotele numai din ciocan, dar a început să îmi cedeze biela pe partea dreaptă (să îl doară mâna n.red.) așa că am căutat altă metodă. Când eram mai tânăr puteam să bat patru clopote pe oră, fără să mă opresc, dar
mi-am pierdut din rezistență. Așa că am inventat o mașină de bătut clopote. De multă vreme m-am gândit să-mi fac o mașină pe sistem bielă-manivelă, să bată sin­gură, dar am tot amânat în fiecare an pentru că nu m-a durut destul de tare mâna, și puteam să fac clopotele din ciocan. N-am fost nevoit să mă automatizez. Dar de câțiva ani am simțit că nu mai pot bate cum îmi doream, așa că am început să mă gândesc serios ce să fac să-mi ușurez munca”.

Timp de o săptămână a lucrat meș­terul din Cavnic la punerea în aplicare a invenției, iar în cele din urmă s-a declarat mulțumit de ceea ce i-a ieșit: „Prima dată am încercat să fac mașina de bătut clopote cu o pedală de mașină de cusut, am făcut un ciocan cu o bilă în vârf, dar n-a mers treaba, nu a funcțio­nat, pentru că nu era destul de grea lovitura în tablă. Apoi am luat cureaua și am pus-o pe un motor, dar mi-am dat seama că avea cursa prea mică și lovitura era prea slabă și frecvența prea mare, era ca o mitralieră. Așa că am schimbat motorul și am lungit cursa la vreo 11 cm, și în felul acesta ciocanul bate mai rar, dar cu mai multă forță. Acum are un anumit ritm, bate constant, dar îmi dă suficient timp cât să pot manevra tabla să lovească unde îmi doresc. Am lucrat cam o săptămână să-mi fac mașinăria să funcționeze cum
mi-am dorit, până am finalizat toate reglajele și detaliile. Cadrul l-am făcut din lemn, să nu sune prea tare la lovituri și să nu vibreze, și toată mașina am prins-o în beton, că se «plimba» prin atelier când o puneam în funcțiune. Am făcut ședință cu prietenii mei să vedem cum să botezăm mașină­ria, și am ajuns la concluzia să îi spunem «ciocan electromatic», pentru că Gyuri are în fierărie «ciocan pneumatic». Al meu este «Electromatic» pentru că este cu motor electric, dar la fel de bine îi putem spune și «Lemnomatic», pentru că mai mult este din lemn de fag (hohote). Doar berbecul, bila, volanta și biela sunt din metal. Puterea loviturii produse de mașină este aproape similară cu cea a unei lovituri de ciocan, din braț, poate cu ceva puțin mai slabă. Nu am măsurat forța, dar mi-am dat seama din felul în care se îndoaie tabla la o lovitură din braț și la una cu mașina”.
Mașina de bătut clopote îl ajută pe căvnicar să termine mai repede și cu mai puțin efort un ham de clopote de brondoși. „Am început să lucrez pe clopotele de Crăciun din luna octombrie, iar de atunci am terminat aproape 300 de bucăți. Anul trecut am început din august și am avut cam aceeași cantitate. Pot să spun că aproape mi
s-a dublat cantitatea de producție. La asta se adaugă faptul că anul acesta, pe lângă faptul că am această mașină, am lucrat doi oameni, eu și Paul Cristea (care de 35 de ani se îmbracă de brondoș, an de an). Deci, anul acesta am lucrat cu un «ucenic», pentru că după ce am început să bat clopo­tele cu mașina a venit Paul, și a fost atât de încântat încât, după ce i-am arătat cum se face, am făcut echipă să meargă treaba și mai repede. Pot să spun că Paul este «nemilos» cu tabla de clopote, și nu face pauză până când nu termină 6 clopote. Apoi le preiau eu și urmează alte lovituri din ciocan pentru finisaje. Începutul și finalul operațiunii de bătut clopote se face tot manual, dar mașina reduce foarte mult din efort”.
 

Piki ne-a mărturisit că pentru această invenție a avut de cum­părat doar câteva șuruburi, că în rest avea în atelier toate cele necesare, iar prietenul său de atelier, Gyuri i-a făcut cadou motorul de care avea nevoie și l-a ajutat cu partea de sudură. „Procesul de producție a unui clopot este urmă­torul: se taie tabla după un anumit șablon, se bate până ia forma a două polonice, se îndoaie, se finisează până sunt perfect rotunde (să nu aibă nicio urmă de ciocan), se alămesc cu autogen marginile și toarta, iar apoi se pune limba la clopot. După ce sunt terminate, clopotele se așază într-o anumită ordine pe două curele groase, în funcție de măsura celui care le va purta. Pe un ham de clopote se pun de obicei între 26 și 36 de clopote, pentru că dacă sunt prea multe nu produc sunetul dorit. Un ham de 30 de clopote cântă­rește aproximativ 20 de kilograme. Am 7 mărimi pentru clopote, diferite dimensiuni, dar cu cât sunt mai mici sunt mai greu de făcut. Prețul unui clopot variază între 20 și 35 de lei, în funcție de mărimea dorită. În acest preț intră tabla pe care o cumpăr, plata pentru cel care le alămește și pentru cel care îmi produce limbile pentru clopote. Bilele pentru limbile clopotelor mi le adună un prieten de la rulmenții care se sparg la fa­brica unde lucrează, pe tot parcursul anului, iar acestea se sudează pe sârmă groasă. De Crăciun, când văd brondoșii prin oraș, chiar dacă nu știu cine este sub mască, știu care clopote sunt făcute de mine, pentru că am un anumit stil în a le finisa”.
Am fost impresionați de cantitatea de clopote produse la Cavnic, mai ales că Piki Ilieș ne-a spus că din 1982 încoace nu a putut să onoreze numărul de comenzi pe care le-a avut. Așa că am cerut explicații: „Cred că dacă aș mai fi avut pregătite încă 200 de clopote pentru acest an, pe toate aș fi avut la cine să le dau. Din 1982, de când bat clopotele, în fiecare an am avut comenzi pentru clopote. În Cavnic suntem vreo 4 sau 5 care batem clopote de Crăciun, și toți avem comenzi. Unde sunt atâtea clo­pote? Unii își vând clopotele după Crăciun, spunând că anul viitor nu se vor mai îmbrăca de brondoș, dar când se apropie Cră­ciunul își reamintesc de această pasiune și își comandă alte clo­pote. S-a extins modelul bron­doșilor din Cavnic și în satele învecinate, așa că unii își vând clopotele când nu au bani, dar dragostea pentru această tradiție îi face să își comande alte clopote pentru Crăciunul urmă­tor. Este foarte interesant pentru cine se îmbracă de brondoș, pentru că având mască și în zgomotul clopotelor, parcă ai un sen­ti­ment de dedublare, și faci lucruri pe care în mod normal nu poți sau nu ți le permiți să le faci. Prin anii ’80 se spunea că printre clopotele de tablă trebuie să ai un zurgălău de alamă că altfel «te poartă dracu». Dar dacă ai câteva pahare «la bord», chiar «te poartă dracu», cu sau fără zurgălău’ de alamă (hohote)”.
Pe măsură ce trece timpul, clo­po­tele își schimă sunetul, pri­mesc „alt glas”. Dacă la început sunetul e mai dogit, pe măsură ce trece timpul prinde un ecou aparte. Cum se întrețin clopo­tele? „Mulți au făcut greșeala că le-au curățat cu șmirghel, dar se subțiază și anul viitor sunt roșii de rugină. Clopotele se curăță cu o bucată de pâslă sau cu o cârpă mai aspră. Trebuie păstrate
într-un loc fără umezeală, să nu ru­ginească. Eu le țin în casă,
într-o cutie de carton, la tem­peratură constantă, iar de ani de zile sunt perfect curate, fără urme de rugină. Le pun în cutie doar a doua zi după ce le port, după ce sunt perfect uscate”, explică Piki Ilieș.

La final, am vrut să aflăm de câte lovituri este nevoie pentru a modela un clopot, iar răspunsul a fost cât se poate de exact: „Când m-a întrebat un prieten acest lucru nu am știut să-i răspund, dar într-o vară mi-am amintit întrebarea și m-am pus pe numărat. Am luat o cutie de chibrituri și la fiecare 100 de lovituri am pus deoparte un băț. La final, când am numărat, aveam 23 de bețe. Deci, sunt 2.300 de lovituri pentru a obține un clopot, la care se adaugă încă vreo 200 de lovituri până îi dau forma finală. Asta în cazul unui clopot de dimensiune mijlocie, dar la cele mari, în mod sigur sunt în jur de 3 mii de lovituri de ciocan. De când am mașina de bătut clopote, îmi rămân de dat din braț în jur de o mie de lovituri de ciocan, ca să termin un clopot”, spune Piki Ilieș.