• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 21 Aprilie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 25 Septembrie , 2015

Imigrantul, prin ochii Maramureşului

Cu toţii am auzit de problema imigranţilor care continuă să se înrăutăţească, în timp ce conducătorii ţărilor europene caută soluţii. Istoria va hotărî dacă aceste soluţii au fost pozitive sau dimpotrivă, dezastruoase. Această problemă internaţională continuă să se extindă, atingând în acelaşi timp şi România.

 
 
 

Conform ultimelor decizii, fiecare ţară din Uniunea Europeană va fi obligată să găzduiască un anumit număr de refugiaţi sau va trebui să plătească o amendă de 6.500 de euro/ imigrant. Pe lângă adăpostirea acestor oameni s-a hotărât susţinerea unor ţări care deja adăpostesc câteva sute de mii de imigranţi, cum ar fi Turcia, astfel România a promis să ofere un ajutor de 300.000 de euro.

În aceste momente cruciale, care vor determina echilibrul ţării, continentului şi a întregului glob se pune problema: ce să facem cu aceşti refugiaţi? Îi primim cu braţele deschise sau le închidem uşa în nas? Ne comportăm ca nişte oameni civilizaţi ai secolului 21, care promit uşi deschise sau ne baricadăm în spatele gardurilor de frica potenţialelor atacuri teroriste sau de frica impunerii islamului?

După cum ştim sau ar trebui să ştim, România se află la ananghie, fie facem ce ne impune Europa şi acceptăm refugiaţii care ni se cer, fie demonstrăm că nu suntem o ţară capabilă să suporte astfel de presiuni, ceea ce nu ar fi o imagine favorabilă. Dacă ne uităm la vecini, vedem o ţară speriată de evenimente, care nu mai face faţă presiunilor şi care a luat decizii pripite, dar ştiţi cum e vorba cu „curtea vecinului.” Am avut noroc că România nu a fost o ţară de tranzit pentru refugiaţi şi nici o ţară atrăgătoare din punct de vedere economic, comparativ cu alte ţări vestice şi astfel aceşti imigranţi ne-au evitat şi continuă să spere că nu vor fi adăpostiţi aici. Până de curând aveam o cotă de 1.785 de imigranţi care puteau fi găzduiţi, însă după ultima întâlnire a Consiliului European, Klaus Iohannis nu mai susţine cu vehemenţă această cotă, fiind o probabilitate destul de mare ca România să fie nevoită să adăpostească ceva mai mulţi refugiaţi.

 

Conform unui sondaj realizat de INSCOP pentru Adevărul pe un eşantion reprezentativ de 1.085 de persoane, legat de acest subiect, acesta arată că peste 56 % dintre români consideră că ţara noastră nu ar trebui să primească refugiaţi şi peste 82% din persoanele chestionate cred că România are trebui să îşi hotărască singură cota de primire.

Am hotărât să întrebăm câţiva maramureşeni despre această situaţie şi astfel, conform studiilor, unul din doi ar trebui să fie împotriva adăpostirii refugiaţilor. Poate că noi suntem oameni simpli, care nu înţelegem situaţia, sau poate că frica de Dumnezeu este mai mare în această zonă a ţării, poate că nu am întrebat pe cine trebuie sau cât trebuie, dar rezultatul a fost total diferit. Am vorbit cu 15 persoane, din care doar 4 au fost complet împotrivă sau au evitat să răspundă, având diverse motive.

 

Primul domn cu care am vorbit mi-a vândut şi nişte castane, dacă tot suntem în plină sărbătoare. El a spus foarte hotărât că „nu vin aici de bine ce li-i acasă. Dumneavoastră aţi merge atâta drum împreună cu copiii şi cu riscul de a muri pe drum pentru că este prea bine? Eu zic să fim primitori, că doar loc este.”.

M-am plimbat puţin prin piaţă, mă gândeam să văd ce zic oamenii de prin sate, dar am ajuns să fiu trimis dintr-o parte-n alta. fără un răspuns mai lung decât un „nu am vreme să mă uit la televizor, dar de-or fi să vină, să vină, că de lucru găsim”.

Până când un domn mai hotărât, în pauză de ţigară, mi-a spus că „vin degeaba, vin aici şi noi mergem dincolo, asta-i normal?” şi astfel am rămas surprins, a fost primul care a pomenit de migraţia românilor în alte state, nu din aceleaşi motive, dar tot pentru o viaţă „mai bună”. Am crezut că, odată cu această problemă, românii au devenit ignoranţi, dând uitării momentele de batjocură a francezilor şi englezilor şi am găsit momentul perfect să devenim o ţară occidentală. El a fost primul care a fost împotriva venirii acestor refugiaţi şi nu din cauza lor, ci a situaţiei în care ne aflăm noi: „suntem o ţară săracă, care de abia reuşeşte să aibă grijă de propriul popor, cum să mai primim şi alţi nevoiaşi?”

 

Următoarea întâlnire a fost complet opusă, care mi-a dovedit că românul încă îşi aduce aminte „şi eu am fost muncitor necalificat în afara ţării, şi despre mine se vorbea la televizor că emigrez şi că mă duc să cuceresc Europa. Acum sunt înapoi acasă şi nu vă de ce nu am putea primi şi noi aceşti oameni, cum şi noi am fost primiţi, cu probleme, este adevărat, dar fără să ni se refuze vreun drept.”.

Un tinerel de vreo douăzeci de ani a vrut să mă lămurească: „îs de pe lângă Şomcuta şi deja avem ceva străini pe acolo, am auzit că mai vor să aducă vreo 200. Să vină, că îs forţă de muncă, le găsim un loc.”

 

Mulţi dintre interlocutori au dus acest lucru spre religie, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu de mici, şi care consideră că este de datoria noastră, ca oameni, să îi ajutăm cum putem din puţinul care există.

Per total, a fost o experienţă interesantă şi neaşteptată, după cum am spus la început, cu răspunsuri surprinzătoare. Poate că există mulţi băimăreni care nu se regăsesc şi care nu cred că ar trebui să primim aceşti refugiaţi şi poate că uneori subestimăm capabilităţile noastre ca naţie.

 
 

„Suntem o ţară săracă care de abia reuşeşte să aibă grijă de propriul popor, cum să mai primim şi alţi nevoiaşi.”

 
 

„Nu vin aici de bine ce li-i acasă. Dumneavoastră aţi merge atâta drum împreună cu copiii şi cu riscul de a muri pe drum pentru că este prea bine? Eu zic să fim primitori, că doar loc este.”

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.