• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 10 Februarie 2025

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 3 Februarie , 2025

Hoții de istorie: trei decenii de furt, aproape 900 de obiecte de artă și patrimoniu dispărute

Furtul ca în filme de la muzeul olandez din Drents, care ne-a lăsat fără un tezaur inestimabil: coiful de aur de la Coţofeneşti și trei brățări dacice din aur, a redeschis o pagină dureroasă despre cum ni se fură constant, de trei decenii, istoria și identitatea. Oficial, aproape 900 de obiecte de artă și patrimoniu au fost furate în ultimele decenii și nerecuperate până acum. Pe listă se află și obiecte importante din muzeele maramureșene, cum ar fi tiparul sigiliului mare al orașului Baia Mare, calcitul unicat de la Muzeul de Mineralogie sau un inel sigiliu sustras de la Muzeul din Sighet. Pe lângă furturile oficiale, specialiști recunosc că sute de obiecte de patrimoniu, de la icoane, la tablouri din școala de pictură băimăreană sau flori de mină au ieșit din țară, mai ales în primii ani de după Revoluție.

 

Patrimoniul românesc este extrem de vulnerabil. Jaful din weekendul trecut, care a șocat întreaga Europă, ne-a reamintit cât de fragil ne protejăm patrimoniul care ne dă identitate. Într-un moment și așa vulnerabil pentru țara noastră, furtul tezaurului dacic expus în Olanda a căpătat o valoare simbolică: cea a unei identități prea puțin protejate, promovate și conservate. Sau, altfel spus, măsura unei bătăi de joc constante cu care ne tratăm patrimoniul și istoric și a neputinței cu care însoțim fiecare pierdere inestimabilă.

 

De-a lungul istoriei, patrimoniul nostru național a fost supus unui jaf constant. Pe de o parte, vorbim despre un jaf la nivel statal, cauzat de războaie, invazii, neînțelegeri între state. Aici, cel mai bun exemplu ar fi tezaurul României trimis în Rusia în timpul Primul Război Mondial, nerecuperat integral nici până astăzi de la ruși. Pe de altă parte, de un furt constant, oficial sau neoficial.

 

Conform listei de obiecte de patrimoniu furate prezentate oficial de Inspectoratul General de Poliție a României, în ultimele decenii, din țară au dispărut circa 900 de obiecte valoroase: obiecte de artă, obiecte de cult, monede, statuete, bijuterii, cărți, obiecte de ceramică sau chiar mobilier etc. Și, evident, nu au fost recuperate nici până astăzi. Maramureșul figurează și el pe această listă neagră cu câteva incidente. Trei dintre ele fiind mai importante: un Inel – sigiliu din argint descoperit în cimitirul medieval de la Giulești, jud. Maramureș. Datat în sec. XVI, diametrul maxim de 1,6 cm, decorat în centru cu două personaje care încadrează un trunchi terminat cu trei ramuri, sustras din Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației în noiembrie 2001; un specimen mineralogie - calcit - agregat sferic, fără urmă de prindere, din cristale romboedrice înşeuate aplatizate de calcit, jumătate a eșantionului de culoare albă, jumătate de culoare neagră, cu delimitare liniară a culorilor. Eşantion unicat mondial, nu este cunoscut în alte colecții publice, dimensiuni 8x8x8 cm, greutate 420 g, furat în 26 ianuarie 2014 de la Muzeul de Mineralogie și tiparul sigiliului mare al orașului Baia Mare, lucrat din argint, turnat și cizelat (Are formă octogonală, în centru este reprezentat, stilizat, un peisaj de munte, având pe laturi câte trei trepte. Pe culmile muntelui tronează, probabil, regele Ștefan cel Sfânt, patronul orașului. La poalele muntelui, este redată o intrare boltită de mină și un miner la lucru, precum și o pajiște cu o grămadă de minereu și un alt miner care adună cu sapa bulgării de rocă. Diametrul - 7,4 cm, grosimea - 0,4 cm, datarea - mijlocul sec. XIV. Lucrat în atelier transilvănean), furat în 2011 de la Muzeul de Istorie din Baia Mare.

 

Desigur, le acestea ar trebui adăugată o listă neoficială a obiectelor de patrimoniu dispărute, mai ales în primii ani de după Revoluție: tablouri din Școala de pictură băimăreană, icoane vechi și obiecte de cult, flori de mină, obiecte tradiționale cu valoare de patrimoniu etc. Nimeni nu va putea cuantifica vreodată cât din patrimoniul Maramureșului și al României a plecat pentru totdeauna din țară.

 

 

Coiful princiar de la Coțofenești

Loc descoperire: Coțofenești, județul Prahova

Datare: secolul IV a.Chr.

Material: aur

Dimensiuni: Greutate=725.40 g, Diametru=200 mm, Înălțime=225 mm

 

Descriere: Piesa are formă conică, cu partea superioară lipsă şi este lucrată din tablă de aur. Calota este împodobită cu conuri „au repoussée”, dispuse în şiruri orizontale, cu excepția a două conuri care sunt decorate cu ornamente cruciforme. În zona frontală, sunt reliefați doi ochi apotropaici cu sprâncene duble, terminate arcuit. Apărătoarele de obraz sunt decorate cu câte un personaj cu coif şi pelerină ce se sprijină cu unul din genunchi de un berbec, pe care se pregătește să-l sacrifice cu pumnalul. Apărătoarea cefei este împodobită în două registre, despărțite pe orizontală printr-o bandă de „S”. Decorul din registrul superior este format din 4 animale din profil dispuse spre stânga, în mijloc fiind o rozetă. Registrul inferior cuprinde 3 animale, dintre care 2 afrontate țin în gură un picior terminat cu o copită. Calota are fragmente lipsă, fisuri, zgârieturi, urme vizibile de lovituri, deformări pe întreaga suprafață. Apărătoarea de obraz drept, desprinsă, lipită de coif cu fibre de sticlă şi rășină, cu o perforație din vechime, prezintă zgârieturi, fisuri, fragmente lipsă şi urme de lovire. Apărătoarea stângă, prezintă o perforație din vechime, zgârieturi, fisuri, mici fragmente lipsă, urme de lovire, iar în zona de contact cu calota şi apărătoarea de ceafă prezintă tendința de desprindere şi lipitură cu fibre de sticlă şi rășină. Apărătoarea de ceafă prezintă urme vizibile de lovituri, zgârieturi şi lungi fisuri cu fragmente lipsă în zona de contact cu calota şi în partea inferioară, precum şi o lipitură cu fibra de sticlă şi rășină. Coiful este vizibil deformat şi în cavitățile decorațiilor prezintă impurități.

 

 

 

Brățările dacice plurispiralice

 

Cele trei brățări dacice furate din Olanda sunt datate din secolul I a.Chr. și au fost descoperite în zona Sarmizegetusa Regia. Toate trei sunt din aur, una are 7,8 spirale, alta 6.5, iar cea de-a treia 7.5 spirale. Fiecare cântărește peste 900 de g.

 

Filmul furtului din Olanda

Sâmbătă noaptea, la Muzeul Drents din Assen, unde avea loc o expoziție importantă cu piese din aur și argint dacice, s-a auzit o explozie. Prin spărtură au pătruns în sala de expoziție mai multe persoane care au sustras patru piese de patrimoniu: coiful de aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV a. Chr.) și trei brățări dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia (datate în a doua parte a secolului I a. Chr.). Toate aceste bunuri culturale fac parte din colecția Muzeului Național de Istorie a României și erau expuse în Olanda din 7 iulie. 26 ianuarie era ultima zi a expoziției. Între timp, se presupune că cei trei hoți ar fi din Olanda de Nord, dar, până la ora închiderii ediției, hoții nu au fost prinși.

 

În schimb, Ministrul Culturii l-a demis pe Ernest Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie după acest jaf.

 

Jafuri de artă celebre în lume

·Probabil cel mai mare jaf de artă din istorie a avut loc în 1990 în SUA, la Muzeul din Boston. 13 capodopere de Johannes Vermeer, Rembrandt van Rijn, Sandro Botticelli, Edgar Degas, Pablo Picasso și mulți alții, în valoare de 460 de milioane de euro (1,1 miliarde de euro în prezent), au fost furate din galeriile Muzeului Gardner . Cazul a rămas nerezolvat până astăzi, iar operele de artă nu au fost niciodată recuperate.

·Un alt furt celebru, dar de această dată cu final mai fericit, a avut loc în 1911. Atunci, celebra lucrare „Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci a fost furată de Vincenzo Peruggia, un angajat al muzeului Luvru. Pictura a fost recuperată în 1913, după ce Peruggia a încercat să o vândă unui dealer de artă din Florența.

· În timpul Carnavalului Brazilia din 2017, hoții au săpat un tunel de 70 de metri pentru a intra în muzeul din Manaus și a fura lingouri de aur și bijuterii. Furtul a fost comparat cu un film de Hollywood, dar o parte din pradă a fost recuperată.

·În 2018, au fost furate două coroane regale și un glob crucifer din aur și pietre prețioase, care aparținuseră regelui Carol al IX-lea și reginei Christina, direct dintr-o catedrală-muzeu din Strängnäs. Bijuteriile au fost recuperate în 2019, dar detalii despre cine le-a furat rămân misterioase.

 

Furtul care ne lasă fără patrimoniu și identitate

În primele două decenii postdecembriste, mai multe brățări dacice din aur au fost furate din situri arheologice din Munții Orăștiei și scoase ilegal din țară. O parte au fost recuperate în SUA, Germania și Elveția, dar altele nu au fost recuperate până astăzi.

 

Un alt furt celebru a fost cel al Tezaurul de la Pietroasa, sustras de la Muzeul Național și cunoscut pentru celebra piesă „Cloşca cu puii de aur”.

 

Prin valoarea obiectelor furate, dar și prin modul de operare, acțiunea infracțională a intrat în istorie drept unul dintre marile furturi din istoria Bucureștilor.

 

Numerele din 21 noiembrie 1875 ale ziarelor menționau pe prima pagină un „furt foarte îndrăzneț”, descris cu o bogăție de adjective, pentru a-i sublinia caracterul excepțional.

 

Potrivit relatărilor, camera în care se afla tezaurul era poziționată sub încăperea care servea ca bibliotecă şi cancelarie a Senatului. Se bănuia că mai mulți hoți au tăiat pardoseala din această ultimă încăpere, au spart tavanul camerei unde era ținut tezaurul, au coborât pe o frânghie şi au furat „Cloşca cu puii de aur”.

După doar două zile, ziarele consemnau recuperarea prejudiciului.

În 23 noiembrie 1875, jurnaliștii consemnau că „Tezaurul de la Pietroasa s-a găsit”, valoroasele obiecte fiind recuperate.

 

Un alt furt celebru a avut loc în 2004, la Muzeul de Artă din București, când au dispărut opere valoroase printre care și lucrări de Grigorescu și Tonitza. Unele lucrări au fost recuperate, altele nu au fost găsite nici până astăzi.

 

 

Bilele gemene, calcitul minei Herja, furat în 2014

 

Într-una din nopțile mai răcoroase ale anului 2014, un hoț dibaci a spart Muzeul de Mineralogie, la propriu, şi a furat una dintre cele mai frumoase şi valoroase flori de mină din colecția Muzeului de Mineralogie din Baia Mare.

 

După unii, în zece secunde, după alții, în 30 de secunde, individul a intrat printr-o parte a muzeului, făcându-și loc chiar la capăt de grilaj protector, după ce a spart un geam. În acel moment, a pornit alarma, au susținut cei de la muzeu. Dar firma care s-a ocupat de aceste alarme a fost informată de către cel care păzea muzeul că a fost o alarmă falsă,. Fără probleme, hoțul a intrat relativ ușor în sala de expoziție şi a spart vitrina în care se afla floarea de mină. Geamul vitrinei a fost de 10 milimetri. Nu a luat decât acest exponat. Era ora trei noaptea.

 

Dimineața, la ora schimbului, între cei care păzesc (ora opt) a fost semnat procesul-verbal de predare şi primire. Schimbul de pe noapte a plecat, iar cel de dimineață şi-a început tura. A făcut un rond prin Muzeu. Ajuns în sala principală, a văzut dezastrul. A sunat la Poliție şi aşa a început ancheta.

 

 Veniți la faţa locului, polițiștii au luat probe, au luat filmarea de pe camera de supraveghere. A trecut o săptămână de la furt. În media a apărut şi un filmuleț „preparat” de către anchetatori pentru a nu aduce deservicii anchetei, adică filmulețul prezintă, ca într-un desen animat, cum intră hoțul, cum țopăie până la vitrină, ia exponatul şi se retrage. Din cauza preparației, nu îţi dai seama cât a durat. Nu se vede cum sparge vitrina. Privind din fotoliu, crezi că este o nișă fără protecție. Anchetatorii au afirmat că hoțul era mascat şi avea mănuși.

Alte detalii nu s-au mai dat pentru a nu aduce prejudicii anchetei.

 

„Bilele gemene”, aşa s-a numit exponatul, are o valoare, după unii, de câteva zeci de mii de lei, valoarea contabilă. Fostul director al Muzeului, Victor Gorduza, avea o altă părere. „Are o valoare inestimabilă. Nu se poate spune cât valorează acest unicat. Valoarea contabilă... Nu cred că va mai fi găsit”, a spus presei băimărene, la acel moment fostul director.

Furtul a ridicat unele semne de întrebare. Ușurința cu care s-a intrat, grilajul ce a fost desprins din perete a cedat destul de ușor. Posibil ca el să fi fost slăbit, în timp sau de cel/cei care au pus la punct jaful. Din filmuleț, hoțul nu pare a fi foarte forțos! Rezultă că toate au mers șnur şi cu atâtea sisteme de protecție, cu pază în clădire s-a furat ușor o floare de mină care pe piața neagră a comerțului cu ele face multe sute de mii de euro, probabil. Exista şi posibilitatea ca furtul să fie făcut la comanda cuiva, cineva care îşi dorea această piatră unică.

Ca o ironie, la câteva zile distanță, la o casă de schimb valutar, a fost furat seiful, cu tot cu o jumătate de miliard de lei vechi. Spargerea s-a dat prin decuparea peretelui dintr-un spațiu comercial, lipit de casa de schimb valutar. Spațiul comercial era în renovare. De fapt, şi acesta a fost „spart”, respectiv avem două spargeri. În octombrie 2013, o altă casă de schimb valutar a fost spartă după același model.

 

Despre florile de mină maramureșene 

 

„Lacrimile Pământului” au strâns toată durerea şi frumusețea, culorile curcubeului şi gemetele venite din străfunduri. Lacrimile Pământului, picurate din tristețea norilor şi-a soarelui, s-au așezat cuminți în adâncuri, sperând că cineva, cândva, le va elibera de povara eternității. Aşa povestesc minerii despre florile de mină pe care le „culeg” din găurile în care caută bogățiile nefericirilor noastre.

 

Lacrimile Pământului din Maramureș sunt unice în lume. O mică parte a lor au fost strânse şi expuse la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare. Unul dintre cele mai mari din Europa. Peste 16.000 de exponate așteaptă să bucure ochii şi sufletul vizitatorilor. Marile muzee ale lumii se bat în permanență să expună florile de mină din Maramureș. Oameni de pe toate meridianele lumii privesc florile de mină băimărene, neștiind că ele au adunat durerea şi bucuria acestor locuri.

 

Bilele gemene este un calcit şi face parte din clasa carbonaților. A fost descoperit la mina Herja. Cele două bile îngemănate, o formă rar întâlnită, a reprezentat una din piesele de rezistență a Muzeului. Acest tip de mineral se regăsește în peste 1.600 de forme de culori deosebite şi este caracteristic minei Herja.

De la acest furt au trecut mai bine de 10 ani. Nu se mai știe nimic de furt, hoț, hoți. Se spune că poliția a clasat cazul. Din câte am aflat noi, acest exponat nu a apărut pe piață, în urma unei vânzări după furtul din Baia Mare. Probabil, el se află într-o colecție privată.

 

Tiparul sigiliului orașului Baia Mare, furat ușor

 

Un alt furt care a adus Baia Mare în lumina reflectoarelor a fost cel al celebrului tipar al sigiliului orașului Baia Mare

 

A fost declarat furat de către responsabili ai Muzeului Județean de Istorie în anul 2014, la începutul lunii august. Dispariția piesei din argint care datează de la mijlocul secolului al XIV-lea nu a fost făcută publică la momentul în care s-a aflat de furt. Dar a fost confirmată de cei care s-au ocupat cu cercetarea, după mai multe zile, în urma întrebărilor puse de presa băimăreană. Aceștia au precizat că tiparul sigiliului, păstrat într-o vitrina muzeului, a fost zărit ultima dată în după-amiaza zilei de 28 iulie, cu puțin timp înainte de închiderea instituției de cultură. Furtul a fost reclamat a doua zi, în jurul orelor amiezii, o ancheta fiind deschisă imediat. Investigațiile au fost dificile. Muzeul de Istorie nu a fost supravegheat video.

 

După reclamarea dispariției tiparului sigiliului, anchetatorii au prelevat amprente de pe vitrina în care a fost expus, precum și din încăperile muzeului, iar apoi i-au audiat pe angajații instituției de cultură. Și, de atunci, nimic, în afară de presupuneri.

 

Muzeul de Istorie avea la data respectivă un patrimoniu de aproximativ 3.500 de piese, aparținând sec. XIV – XVIII.

 

Reprezentanții muzeului au fost de părere că furtul a avut loc, cel mai probabil, după-amiază, între orele 15.00 și 17.00, când expoziția era încă deschisă, deoarece la închiderea muzeului s-a activat sistemul de alarmă, iar în memoria dispozitivului rămâne înregistrată orice mișcare.

 

Și, pentru că vorbim de patrimoniu, ar trebui să amintim o altă „ciopârțire” a unui patrimoniu inestimabil. Chiar dacă la Muzeul de Artă nu au avut loc furturi, prin măiastră conducere a managerului Robert Strebeli, colecția permanentă a muzeului a fost împărțită, cărată în diverse locuri. Unele lucrări au fost duse pe la instituții băimărene pentru a înfrumuseța pereții unor birouri și mai cine știe ce.

 

Cu siguranță, în contextul de acum, cu dispariția pieselor de patrimoniu românesc în Olanda, ar trebui ca toate muzeele românești să își inventarieze patrimoniul și să aibă grijă de tot ce are. Ceea ce la Muzeul de Artă Baia Mare nu s-a întâmplat în ultima perioadă. Poate acum se vor lua măsurile care se cuvin. Tic-tac, tic-tac!

 

 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.