GAZETA a reactivat rezistenta anticomunista din Maramures

* Intr-o perioada a crizelor de tot felul, GAZETA de Maramures face recurs la memorie, valori si modelele corecte si reale ale acestui Neam * Pentru al doilea an consecutiv, un grup de circa 50 de elevi, reprezentanti ai autoritatilor si institutiilor publice, profesori si ziaristi au fost invitati la un tur al rezistentei anticomuniste din Maramures * Participantii au primit o lectie de istorie reala, chiar de la cei care infaptuit-o * Manifestarea a cuprins vizite in principalele „nuclee” ale rezistentei anticomuniste din judet * In fiecare punct, cei prezenti au fost intâmpinati de fosti detinuti politici si familiile lor. Anul trecut, la 20 de ani de la caderea regimului comunist, GAZETA de Maramures a decis sa „reactiveze” rezistenta anticomunista din Maramures. Lupta pentru libertate si schimbarea regimului dictatorial s-a terminat in 1989, dar lupta pentru valorile care au determinat sute de maramureseni sa lupte in munti, cu arma-n mâna, ani intregi, sau sa rabde urgia comunista in temnite, nu. Schimbarea regimului politic nu a readus românii si România la valorile lor traditionale: dragostea de Dumnezeu, de tara, de libertate si onoare. De accea, GAZETA de Maramures a decis sa readuca in prim-plan oamenii care ne dau legitimitatea de a condamna astazi comunismul si valorile care le-au dat puterea sa-si sacrifice tineretea, libertatea, sanatatea si uneori chiar viata: fostii detinuti politici si familiile lor. Anul trecut a fost organizata prima editie a „Turului rezistentei anticomuniste din Maramures”, la care au participat circa 50 de elevi, autoritati locale, istorici, reprezentanti ai românilor din dreapta Tisei, profesori, ziaristi, in total o suta de participanti. La finele saptamânii trecute, GAZETA de Maramures, in parteneriat cu AF.D.P.R. Maramures, subfiliala Sighet, Inspectoratul Scolar Judetean Maramures, cu sprijinul financiar al Primariei si Consiliului Local al municipiului Baia Mare, al viceprimarului Ovidiu Nemes, familiei fostului luptator anticomunist Vasile Blidar si deputatului de Maramures Catalin Chereches, a organizat a doua editie a manifestarii. O zi ploioasa si rece de toamna. Circa 50 de copii, elevi ai trei scoli din Baia Mare, Baia Sprie si Somcuta Mare, coboara zgribuliti si binedispusi din microbuzele scolare. Râd, vorbesc, glumesc. Atmosfera de excursie, de week-end. Se aud susoteli: „N-am mai fost niciodata aici. Asa arata o inchisoare comunista?”. Deodata, cineva apasa pe clanta. Unul dupa altul, copiii intra stingheri in holul rece. Nu stiau mare lucru despre comunism. Au auzit ceva de cozile la lapte, despre intuneric si frig. Stiu de la parinti ca pe atunci, toata lumea avea casa si serviciu. Si cam atât. Ei s-au nascut in libertate. Si, pâna sa vada sutele de fotografii cu care sunt tapetati peretii Memorialului, recunosc ca nu s-au gândit ca libertatea costa. Scump. Costa vieti, tinereti, sanatati, familii. O fetita de clasa a VIII-a, ma intreaba cu voce sfioasa: «Asa arata un detinut politic?» si arata cu mâna spre o poza oarecare de pe perete. Ii raspund ca va vedea singura. Asa ca, dupa un tur al memorialului, copiii se inghesuie in celula 74. Aici, in urma cu 62 de ani, au fost incarcerati primii detinuti politici ai Maramuresului. Culmea, primii «dusmani ai poporului» erau un grup de elevi al Liceului Dragos Voda, 18 copii, 18 tineri cu vârste de 15-16-17 ani. Acum, din cei 18, mai sunt in viata 6. Patru dintre ei ii asteapta pe tineri in celula din care, in urma cu peste sase decenii a inceput totul. Pe atunci aveau vârsta copiiilor carora le vorbesc. Nistor Man, unul dintre membrii lotului Visovan, incearca sa sintetizeze teroarea comunista: foame, batai, frig, pedepse. Cineva, din grup intreaba in soapta daca a meritat. Nistor Man raspunde fara sa clipeasca: „am facut puscarie cu constiinta impacata ca suntem pe drumul cel bun, pe linia corecta a neamului”. Ioan Ilban, alt membru al lotului si presedinte A.F.D.P.R. subfiliala Sighet incearca sa dezmorteasca atmosfera, povestind o intâmplare de atunci. Pentru fostii detinuti politici, foamea nu se simtea cu stomacul. Se simtea cu parul, unghiile, cu fiecare celula a trupului. Intr-una din zile, Ilban a aflat ca in celula vecina au fost incarcerati niste consateni de-ai sai. Venind de acasa, aveau in traista slanina, ceapa si pâine. Cu greu, au reusit sa transporte, de la geam la geam, alimente. A fost una, probabil ultima masa consistenta din anii de foamete care au urmat. Grigore Hotico, alt membru al primului lot de detinuti politici si-a amintit ca, unul dintre colegii de celula s-a trezit in toiul noptii inse tat si s-a napustit sa bea apa. Colegii l-au intrebat ce s-a intâmplat. Visase ca a mâncat mamaliga cu brânza. Sirul povestilor a continuat pâna la prânz, când participantii s-au grabit la masa. Apoi, elevii s-au intors zâmbitori in microbuze: niciodata n-au mai savurat o portie de mâncare ca atunci. Ora 15. Ploaia s-a oprit, si, de dupa dealurile Dragomirestiului se zareste soarele. Elevii asteapta linistiti in curtea Muzeului Tarancii Române din Dragomiresti. Dupa un tur si o prezentare a institutiei, se aduna in curte, in jurul unui batrânel: Vasile Ofrim, unul dintre reprezentantii rezistentei anticomuniste din Dragomiresti, una dintre cele mai importante nuclee de „razvratire” din judet. Ofrim isi incepe povestea pe un ton calm: „vazând ce se intâmpla, anumiti oameni cu pregatire au cautat sa ne organizeze. Dintre acestia, in Maramures a fost profesorul Ioan Popsa, care a incercat sa ne organizeze. In fiecare comuna. Cine a facut parte din aceasta organizare? Tarani, muncitori, intelectuali, elevi, studenti si armata. Dupa ce au facut primele arestari, au descoperit unele documente si au vazut ce se intâmpla. Dupa o saptamâna au descoperit si aici, in Dragomiresti. Aici erau doua organizatii: tineret si batrâni. Tineretul era element de legatura, cei batrâni organizau unde trebuie sa-i duca. Au fost descoperiti si aici la o moara. In 5 mai 1949 au inceput arestarile. Arestarile se faceau numai noaptea, la 12 noaptea. La noi, intr-o singura noapte au arestat 15 insi. Sapte, printre care si eu, am scapat de arestari si ne-au facut un nou grup. Am fost condamnat in lipsa la 15 ani. In 1950 ne-au arestat. Dupa arestare, ancheta. Când am ajuns pe Canal, am crezut ca nu mai sunt oameni in tara. Cu roaba s-a inceput canalul. Am fost la Gherla, la Canal, la Jilava, la Cluj. Dupa contestatie, am primit 5 ani de temnita. Dupa asta, am ajuns la Baia Sprie. Din cauza asta, in ’59 am primit 17 ani. Daca vedeau un porumb, trageau dupa el. Acolo au murit multi. Norme, lucrai 12 cu 12, daca nu faceau norme erai la izolare». Ora 17. Casa Dunca-Pâtu din Ieud. Locul in care a fost impuscata prima victima a securitatii din Maramures: Vasile Popsa. Gheorghe Todinca, seful sectiei de istorie a Muzeului Maramuresului, povesteste cum s-a derulat SCENA. In timp ce copiilor li se pare ca vad urmele de glont lânga geam, in lemnul vechi, Vasile Chindris, un alt reprezentant al luptei anticomuniste din Ieud incepe sa vorbeasca. Si el a fost impuscat, dar a scapat cu viata. A cazut intr-o capacana, fiind ademeniti de securisti imbracati in preoti. In timp ce cineva recita o poezie a lui Biltiu Dancus, ne indreptam spre biserica UNESCO: „Române-ti las de mostenire / Ca pentru-a neamului marire / Si pentru-a tarii intregire / Horind la moarte sa te duci / Sa vina ea furci sau glont / Asa plecat-au multi ca mine / Cântând Desteapta-te române / Pâna a mortii fiori reci ne-a mutit glasul pe veci”. „Traim din pacate un timp in care o criza economica dar si morala este generalizata si este extrem de adânca. Aceasta criza ne-a indepartat parca de tot ce este valoare si competenta. Sa nasti si sa te renasti in fiecare zi cu obligatia crestineasca si morala ca trebuie sa cauti un nou traseu, ca trebuie sa-i faci pe tineri sa se intoarca la valorile care conteaza si care inseamna credinta in Dumnezeu, onoare si demnitate este un lucru extraordinar. Acest fapt il savârseste GAZETA de Maramures, care impreuna cu o serie de parteneri care cred cu adevarat in binele neamului nostru românesc, fac acest lucru si pentru asta vreau din tot sufletul sa-i felicit. Este un eveniment la care particip in al doilea an, pentru ca in firescul fiecarei zile intâlnim pe strada oameni care incearca sa-si redefineasca identitatea si sa-si gaseasca modele pe care sa le urmeze. Prin ce se intâmpla aici aducem trecutul apropae si speram ca voi tinerii invatati ceva: invatati ce mult rau face comunismul unui popor si vointa dictatoriala a unei persoane”.Eugenia Godja, primarul municipiului „Nu sunt pentru prima data in aceasta sala, de câtiva ani buni particip la comemorarea lui Iuliu Maniu. Si mi-au ramas in minte cuvintele lui Vasile Lupu, domnilor, vedeti unde au ajuns cei care au facut marea Unire, dar noi care nu am facut nimic, unde vom ajunge? Desigur ca pentru elevii de la cele trei scoli maramuresene este o experienta interesanta. Nu se putea ca Inspectoratul Scolar sa nu fie parte la acest eveniment. Avem fata in fata doua generatii. Iar acesti copii o sa le transmita colegilor lor, parintilor lor, istoria, asa cum a fost aflata din viu grai”Simion Ciurte, inspector scolar 19 septembrie. A doua zi a Turului Rezistentei Anticomuniste. Grupul se reuneste la Memorial, de aceasta data in sala de conferinte. Alaturi de elevi, profesori, reprezentanti ai românilor din dreapta Tisei si ziaristi, in sala intra un grup de sateni imbracati in straie populare: taranii din Petrova care s-au opus colectivizarii si au luptat impotriva regimului. Urmeaza o noua lectie de istorie, de onoare de viata. La final, doua eleve tin sa-si prezinte impresiile si notitele. Pornim spre Baia Mare, oprind la mina Cavnic si rememorând evadarile si tragediile din acest lagar de munca. Elevii se intorc in autocare, gândindu-se la excursie, istorie, libertate si eseurile pe care le vor pregati. La final, le spun ca cele mai bune lucrari vor fi premiate cu carti. Fetita nerabdatoare sa cunoasca un detinut politic in ziua precedenta imi raspunde: „toti am câstigat, cunoscând oameni si istorie”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro