Ecologizarea perimetrelor miniere din Maramureș, o poveste pentru fraieri

Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a răs­puns la interpelarea deputaților maramureșeni, Călin Bota și Florin Alexe, privind situația ecologizării perimetrelor miniere închise din județul Mara­mureș. Răspunsul, pe mai multe pagini, arată ceea ce se știa de mult, dar nu interesa pe nimeni. În adresa ministerului, se men­țio­nează că, din cauza subfinanțării, lucrările de reconstrucție ecologică au fost sistate și stațiile de epurare sunt depășite tehnologic, fapt ce duce la poluarea apelor.

Astfel, în ultimii 15 ani, pentru obiectivele miniere aflate în închidere, administrate de REMIN SA Baia Mare, au fost alocate 327 119 499 lei, fonduri insuficiente pentru lucrări importante de conservare, care au acoperit necesarul între 16% și 64%. Ministerul Economiei admite, în răspunsul la interpelare, că alocarea unor fonduri insuficiente a dus la imposibilitatea lucrărilor de execuție a închiderii legăturilor cu suprafața, fiind sistate lucrări de recons­truc­ție ecologică la obiective miniere prioritare.

„Probabil, ultimele lucrări serioase au fost realizate în perioada 2008-2014, ele fiind executate pentru punere în siguranță și reconstrucție ecologică la iazurile de decantare: Novăț, D2, Colbu I și II (Borșa), Bloaja (Băiuț), Vrănicioara și Plopiș Răchițele (Cavnic). Au fost făcute și lucrări de închidere a legăturilor cu suprafața (Aurum, Băiuț), în baza programelor anuale de conservare.
Ulterior, în perioada 2016-2020, proporția de alocare față de necesar a fost de 24,7%, situație care a dus la imposibilitatea finanțării lucrărilor de închidere și recon­struc­ție ecologică, fiind alocați bani doar pentru monitorizare și conservare a lucrărilor. Situația este îngrijorătoare și la stațiile de epurare, unde se înregistrează constant depășiri de suspensii și sulfați, din cauza limitelor tehnologiei folo­site. Deși s-a convenit, încă din 2010, includerea celor opt stații de tratare într-un program unic de retehnologizare etapizată, cu termen 31 decembrie 2017, până în prezent s-au realizat doar proiec­tele tehnice de modernizare, subfi­nan­țarea anuală a programelor de conservare și reconstrucție ecolo­gică conducând la imposibilitatea demarării lucrărilor proiectate. În ceea ce privește iazul de decantare de la Bozânta, cel mai mare iaz de șes din țară, cu o suprafață de 133 de ha, Ministerul Economiei sus­ține că, în propunerea de program anual de conservare, închidere și reconstrucție ecologică și activități post-închidere pentru anul 2021, sunt prevăzuți 135 000 de lei în vederea achiziției contractului de execuție pentru lucrări de recon­strucție ecologică la acest obiectiv.
Solicit Ministerului Economiei să acorde, în acest an, fondurile necesare pentru lucrările de conservare și ecologizare a perimetrelor mi­niere, precum și pentru achizi­țio­narea echipamentelor necesare la stațiile de epurare, astfel încât să nu mai vedem oameni cu găleata cu var încercând să asigure cură­țarea apelor cu mijloace primiti­ve”, a spus Călin Bota.

Stațiile de epurare, aflate în proprietatea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, au fost retehnologizate și puse în funcțiune anterior emiterii N.T.P.A. 001/2005, iar în urma epu­rării apelor de mină con­centrațiile în ioni de metale grele (fier, mangan, plumb, cadmiu, magneziu, crom, nichel, etc.) măsurate în apele eva­cuate în emisari se încadrează de regulă în prevederile normativului, în schimb, din cauza limitelor teh­no­logiei actuale, la indicatorii re­ziduu fix, suspensii, sulfați și calciu, se înregistrează depășiri cons­tante la toate stațiile de epurare.
Pentru soluționarea situațiilor create, Ministerul - Direcția Resurse Mi­nerale Neenergetice și Conversmin SA a convenit, la nivelul anului 2010, cu Administrația Na­țională „Apele Române” include­rea celor opt stații de tratare într-un program unic de etapizare, având ca termen final 31.12.2017.

Până în prezent, din programul de etapizare s-au realizat doar pro­iectele tehnice de modernizare / retehnologizare, subfinan­țarea cro­nică a programelor anuale de conservare, închidere, reconstrucție ecologică și activități postîn­chi­dere conducând la imposibilitatea organizării procedurilor de achi­ziție a lucrărilor proiectate și a începerii lucrărilor propriu-zise. Această poveste a stațiilor de epurare este interesantă, probabil vom reveni cu mai multe date și informații.