Durul Duruș lovește din nou! Despre poluare

Nicolae TEREMTUȘ

Nu am fi reacționat dacă nu ar fi fost vorba de un subiect sensibil pentru Baia Mare, respectiv poluarea, sătui de intervențiile, părerile a tot felul de ecologiști de circumstanță și fără substanță ce populează spațiul munici­piului de pe Săsar.
Durul Duruș amestecă metale grele cu apele de mină, arată cu degetul spre oricine doar spre vinovați, nu! Spune chestiuni ce țin de un ecologism primitiv, dar nu dă nicio soluție în buna tradiție a politicienilor români.

Nu vom dezbate comunicatul lui Duruș, în fond suntem într-o țară liberă, încă! Fiecare poate spune și scrie ce vrea, așa că vom încerca să mai explicăm o dată cam cum vine chestiunea cu poluarea din Baia Mare și Maramureș, să explicăm povestea cu apele de mină, cu iazurile de decantare. Referitor la comunicat, putem spune ca o concluzie că este o poziție politică, atât. Duruș face parte din așa-zisa opoziție, ca atare simt ei că trebuie să critice, că așa au văzut la televizor că se procedează. În rest…valoarea tehnică nu se ridică nici la un nivel elementar.

În urmă cu câteva săptămâni a avut loc un accident ecologic, alții i-au spus incident, fără urmări cutremurătoare.
Accidentul a avut loc la un tunel ce face legătura cu galeriile de mină de la Șuior. Explicația este simplă. Din cauza ploilor din ultima perioadă s-au acumulat ape în galeriile de mină închise prost sau deloc, iar aceste ape trebuiau să iasă pe undeva și o fac prin acest tunel, antrenând ce prind în cale, de la mâl la material de mină. Poluarea a fost cu mangan, fier și un Ph ridicat, adică a fost o apă acidă. Nu metale grele, nu scurgeri arsenioase și altele.

Pe de altă parte, problema este gene­rală, ea se regăsește la toate fostele exploatări miniere, acolo unde s-au închis perimetre miniere, mine. La noi au mai fost discuții pe tema poluării de aceea situația de aici e mai vizibilă. În alte părți s-a acceptat situația în mod tacit. Minele au fost închise prin programe guvernamentale, mai mult nu au fost închise sau au fost închise prost pe căruțe de bani.
Peste tot se întâmplă același lucru ca la noi. Apele de mină dau pe dinafară, se scurg în pâraie, râuri cu tot deranjamentul de rigoare. Culoare roșiatică, miros, cu mangan și fier și cu o apă acidă. Ce înseamnă asta?
Evident, o poluare, dacă un indicator este depășit, avem poluare. Dar există poluări și poluări. Iar la noi a fost din categoria soft. Nu metale grele! Pe de altă parte, au fost acuzate autoritățile din toate părțile. Ceea ce nu este corect. Nu ele au poluat, nu ele sunt datoare să rezolve situația. Ba s-ar putea spune că la nivel de autorități
s-a mai învățat câte ceva după accidentul din 2000.
Există un soi de maturitate și nu se sare cu date și cifre care mai apoi se dovedesc că nu sunt reale. Dacă noi anunțăm că a avut loc un accident cu deversări de metale grele, chimicale, otrăvuri…vecinii noștri sunt atenți și preiau situația. După care se fac tot soiul de afirmații neadevărate. Așa a fost în 2000. S-a vorbit de moarte piscicolă gravă pe partea maghiară a râului Tisa, în condițiile în care la noi a fost afectat ecosistemul la un nivel spre minim. În Ungaria, luând în calcul di­luția care există, nu puteau fi astfel de situații, cu moarte piscicolă de un nivel ­ne­mai­văzut. A fost un proces pe care un­gurii l-au pierdut, iar România nu a plătit cele 100 de milioane de euro daune, așa cum se tot vehiculează în spațiul public. Una din legendele urbane ale poluării băimărene.
De aceea este bine că autoritățile sunt mai atente în exprimare pentru a preîntâmpina astfel de situații pe care maghiarii le cam vânează. Desigur, dacă ar fi fost o poluare excesivă, peri­culoasă, nu se punea problema de a ține sub control astfel de evenimente. Manganul și fierul sunt solubile și dau anumite sulfuri ce au dus la situația apei revărsate. Nu acesta este pericolul mare, ci aciditatea ridicată deoarece prin chimia rezultată se produc situații ce sunt mai periculoase. Dar are loc diluția prin vărsarea în pârâu, apoi în râu, ceea ce mai atenuează aciditatea.

Un alt pericol mare este faptul că minele au fost închise prost, sau deloc, iar apele de mină, în cazul perimetrelor în care nu se mai lucrează, se acumu­lează, se ridică de pe orizonturile negative (din adâncuri) și vor ieși la supra­față. Nu sunt stații de epurare deoarece nu au fost alocați banii necesari. Vinovatul este ministerul Economiei, cel care ar trebui să aloce astfel de fonduri. Nu Prefectura, nu Mediu, nu Apele, nici măcar Remin, care are blocaj pe bugetul și așa anemic.
Dacă parlamentarii maramureșeni ar dori să facă ceva util, ar trebui să facă in­terpelări, comunicate pe tema închi­derilor de mine și a lucrărilor care s-au făcut de mântuială. S-au alocat foarte mulți bani din care un procent însemnat a ajuns la partidele care s-au perindat pe la putere. Închiderile de mină au fost printre cele mai oneroase afaceri post-decembriste.

Și mai spunem că depozitele de pirită arsenioasă (o altă afacere oneroasă) doar resturile ce nu au fost curățate, așa cum prevede contractul de cumpărare, ele fiind spălate în permanenţă, se duc în pământ, în pânza freatică. Nu se spune nimic de poluarea ce vine de pe haldele de steril ce înconjoară orașul, acolo este cel mai mare pericol. Otrava vine prin aer, apă, sol. Astea sunt teme adevărate de luptă politică, dacă interesează pe cineva!

După o lună de la deversările în râul Săsar de ape de mină încărcate cu metale grele provenite din galeria minei Şuior, pare că autorităţile au uitat de accident. Atunci au reacţionat târziu şi bâlbâit, acum e totul roz şi frumos. Deşi specialiştii sunt foarte îngrijoraţi de frecvenţa cu care se repetă fenomenul, oficialităţile păr de neclintit din starea de letargie.
Deputatul USR de Maramureş, Vlad Duruş, consideră inacceptabil un astfel de comportament venit din partea instituţiilor abilitate. „Prefectul judeţului, conducerea Companiei Remin, cei de la Apele Române au obligaţia să liniştească populaţia prezentând programe şi acţiuni menite să stopeze / reducă poluarea. Ei au ales să «liniştească» populaţia prin a ignora ceea ce se întâmplă. A trecut vremea ascunderii gunoiului sub preş. Deversările de ape de mină încărcate cu metale grele de la Şuior, scurgerile de pe solul contaminat de la depozitul de pirită arsenioasă şi de pe perimetrele fostelor flotaţii sunt un real pericol pentru mediul înconjurător şi pentru populaţie”.
În bazinul minier Baia Mare nu au fost realizate studii prin care să se estimeze şi să se evalueze riscurile privind acumulările de ape în spaţiile subterane, timpii de acumulare, căile de evacuare şi scenariile de intervenţie. În literatura de specialitate există abordări ale acestor subiecte, inclusiv soluţii de diminuare a reactivităţii sulfurilor care trebuiau adaptate condiţiilor geo-miniere din zonă. Baia Mare are o şcoală minieră încă din 1864, care dispune de un corp profesoral calificat în a aborda tematici şi a găsi soluţii în astfel de probleme. Din păcate, specialiştii universităţii, care puteau lucra împreună cu inginerii din producţie, nu au fost consultaţi pentru a realiza studii de închidere a minelor (în termeni generali) sau de gestionare a apelor de mină care se acumulează în subteran (în particular).
Vlad Duruş a formulat şi a citit în Parlament, la începutul acestei săptămâni, o interpelare adresată ministrului Economiei, Dănuț Andruşcă, prin care a cerut ca ministerul să comunice care sunt măsurile dispuse a se lua pentru stoparea / reducerea poluării şi calendarul de aplicare a acestora. „Neglijarea efectelor produse de aceste deversări şi continuarea politicii de indiferentă faţă de starea în care se găsesc cea mai mare parte a acestor perimetre miniere închise creează premise pentru producerea unor dezastre ecologice, cu efecte greu de cuantificat nu doar asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei, ci şi în plan internaţional. România riscă sancţiuni extrem de dure din partea Uniunii Europene ca urmare a nerespectării obligaţiilor de mediu”, a spus de la tribuna Parlamentului deputatul USR de Maramureş, Vlad Duruş.