Dialoguri virtuale. Științele economice în context metafizic

 Întrebare: Să discutăm despre o temă care, din când în când, apare atât în cadrul discuțiilor academice, cât și în rândul persoanelor care au conștiința existenței lumii spirituale proprii. Să începem cu interogarea lui Jean Guitton?!

Răspuns:„…Am văzut mai înainte că în spatele apariției universului există ceva, un fel de forță organizatoare care pare să fi calculat totul, să fi elaborat totul cu o minuțiozitate inimaginabilă. Dar eu vreau să știu ceva în plus: Ce se întâmplă în spatele vieții? A apărut ea la întâmplare sau, dimpotrivă, este rodul unei necesități tainice?”

Î.: Care sunt căile pentru a găsi un răspuns existenței sale?

R.: Omul, pentru a găsi un răspuns și un sens existenței sale, are laîndemână două căi pe care poate să le străbată: religia și știința. De aceeauna dintre problemele cel mai mult discutate în ultimul secol a fost cea referitoare la raportul dintre știință și religie.

Î.: Mulți vorbesc de un raport antitetic?!

R.: Într-adevăr. Mulți au vorbit despre un raport antitetic, despre un conflict între aceste două realități, despre imposibilitatea ca ele să coexiste. Privite din această perspectivă autonomă și unilaterală, știința și religia rămân două valori antagoniste, două sfere de noțiuni opuse și contradictorii.

Î.: Chiar așa o fi?!

R.: Lucrurile sunt departe de a fi așa. Cunoașterea care vine prin religie a fost totdeauna compatibilă cu cea care vine prin știință, atât timp cât aceasta din urmă s-a arătat a fi cu adevărat cunoaștere a naturii. „Dumnezeu, așa cum arată pr. prof. Dumitru Popescu, este nu numai expresia personală a Binelui suprem, a Sfințeniei absolute, dar și Creatorul Universului – care este obiectul de cercetare și de investigație al științei”.

Î.: Să evocăm o mare personalitate a poporului român...

R.: „Dacă Dumnezeu n-ar fi așezat la temelia creației raționalitatea ei internă, spune și prof. Stăniloae, n-ar fi fost posibilă nu numai știința, dar nici rațiunea omului. Așadar, să nu ne gândim că natura este lipsită de Dumnezeu, ea este destinată sfințirii și este transparentă spre Dumnezeu. Cine a făcut această armonie minunată a tuturor lucrurilor din cosmos dacă nu o minte care este mai presus de fire, dacă nu o gândire care este dincolo de toate cele ce se văd în cosmos. Cosmosul nu poate fi ultima realitate, forțele lui nu pot fi ultima existență, trebuie să fie ceva dincolo de cosmos. Numai prin credință știința capătă un fundament și ne putem minuna cu adevărat de ceea ce este creația, de minunăția ordinii care este în ea și pe care o studiază știința”.