Dialoguri virtuale / Povestea febrei aurului (a treia parte)

Î.: Acesta este momentul ca în discuția noastră să intre o altă poveste, respectiv cea a petrodolarului. O altă acoperire în loc de aur?
R.: Este adevărat, prin faptul că prin această monedă se pot achiziționa purtă­torii de energie din lume. Elita mondială a luptat şi a reușit să-şi păstreze această tutelă, sub altă formă, a dolarului. Acum, practic, bogățiile de petrol din Orientul Mijlociu şi Apropiat reprezintă acoperirea dolarului.

Î.: Care este viitorul acestei acoperiri?
R.: Până când petrolul se poate cumpăra pe dolari, este necesar să existe dolarul, inclusiv pentru țările europene. Dar, în același timp, acele țări care dispun de rezer­ve energetice, de exemplu Rusia, Brazilia şi China, este vorba de țările BRICS, acestea deja nu folosesc dolarul pentru derularea afacerilor dintre ele. Au instituit un alt sistem bancar, unde funcționează sistemul de barter, în care schimburile comerciale se desfășoară  prin prisma valorii reale, deci dau produs contra produs şi aurul intră în joc - este vorba de aurul fizic - doar când nu pot să compenseze valoarea produsului, integral prin produs.

Î.: În relațiile comerciale cu Statele Unite, ţările din BRICS nu acceptă decât aur în stare fizică?
R.: Statele Unite ale Americii nu sunt în BRICS, ele funcționează în afara BRICS-ului. Este o afirmație relativă, că nu fac parte din BRICS, deoarece aceste ţări folosesc şi dolarul în relațiile lor comerciale cu state din afara BRICS.
Să amintim China care folosește aur fiindcă rezerva ei este sub forma aurului fizic, cu toate că deține în cantități mari acțiuni ale statului american. Chinezii au investit în titluri de stat americane întru­cât, chiar dacă nu primesc la scadență suma reală, măcar se acoperă banii pierduți prin inflație. Știm că, după criza din 2008 – 2009, dolarul a ieșit slăbit, dar continuă să fie moneda de schimb a comerțului mondial.
Încet, încet, apar schimburile de tip barter. Convențiile recente dintre state de multe ori au creat diferite instituții care desfășoară acte comerciale şi în yuan (moneda naţională a Chinei) sau rublă (moneda naţională a Federaţiei Ruse).