Dialoguri virtuale / O febră aurită (a doua parte)

Întrebare: Pe parcursul unui interviu anterior am vorbit de voința celor care doreau să domine lumea, să aibă nu atât aur fizic, cât capacitatea de a emite bani...
Răspuns: Astăzi acest deziderat s-a împlinit. Prima sursă de bani a elitei mondiale se află în capacitatea ei de a emite bani, respectiv dolarul.

Î.: Deci, emisiunea de dolar nu este numai rezultatul voinței guvernului Statelor Unite ale Americii?
R.: Dolarul nu este doar moneda unei ţări, Statele Unite ale Americii, ci a unei bănci care o emite, ce se găsește în mâ­nă privată. Fiindcă Statele Unite ale Ame­ricii îşi primește taxele şi impo­zitele în această valută, devine şi moneda ţării res­pec­tive, dar este moneda unei bănci private. Astăzi este o monedă fără acope­rire reală, să zicem în aur, sunt nişte bani electronici.

Î.: Cum a luat naștere această situație?
R.: Totul a pornit de la înțelegerea de la Bretton Woods. Ne găsim la finele celui de-al Doilea Război Mondial, puterile învingătoare, inconștiente, exultau de bu­­­curie, se garanta că orice emisiune mo­netară va avea la bază o anumită cantitate de aur, fizic existentă. Sărbătoarea a durat doar câțiva ani, fiindcă Statele Uni­te ale Americii a declarat că acel angajament nu mai poate fi respectat. Din acea clipă a izbucnit haosul emisiunilor monetare. Să nu uităm că în acest haos au intrat şi alte țări, ale căror Bănci Naționale acceptau emisiuni monetare fără acoperire reală. Aşa a apărut economia inflaționistă, pe care o trăim şi astăzi.

Î.: Se ştie că la Bretton Woods au fost încheiate şi alte înțelegeri. Care au fost acestea?
R.: Înțelegerea a fost încheiată pe o durată de 90 de ani, deci pare a fi expirată. Principale puncte ale înțelegerii pot fi sintetizate astfel:
1. Formarea FMI și BIRD (în prezent ambele parte a Băncii Mondiale);
2. Fixarea ratei de schimb;
3. Se impunea convertibilitatea valutelor pentru tranzacțiile comerciale;
4. În cazul în care rata de schimb nu era favorabilă balanței de plăți, guvernele aveau dreptul să intervină și să revizu­iască rata de schimb cu până la 10%;
5. Toate țările membre erau obligate să se afilieze la FMI.