Dialoguri virtuale / Diarium Academicum Septentrionis (CXLVII)

·        5 februarie 1907. După primirea celor 25 de exemplare cerute în plus, Alexandru Țiplea îi scrie lui Ioan Bianu în termeni extrem de entuziaști. „A sosit ziua întocmai după cum mi-o închipuiam, colegii m-au gratulat – iar eu mă gândeam la o Monografie a Maramureșului. Dar poate dacă ar fi un stoc aici pe pământ care ne-ar face îndestulați, atunci ne-am moleși, am sta pe loc, n-am lucra, n-am strădui”.

·        27 iunie 1907. Din Berbești, Maramureș, Ion Bârlea îi scrie lui Ioan Bianu: „Ca fiu idealist al Maramureșului, am cugetat că ar fi de folos să strâng inscripțiile bisericești din Maramurăș... Acum, când am gătat, vin și rog pe onorata Academie Română să-mi comunice că: 1. primește publicarea inscripțiilor bis. din Maramurăș; 2. primind, voiește a-mi pune la dispoziție spesele recerute pentru fotografierea bisericilor, cel puțin a celor vechi, de lemn, din Maramurășul românesc, și a lucrurilor mai însemnate ce se află în dânsele, să se publice în legătură cu inscripțiile bisericești. Despre cari aștept răspuns. N.B. Bisericile vechi și cu ele antichitățile de aci se pierd pe zi ce merge. În anu ăsta se fac 4 biserici de piatră. Peste câțiva ani, numai amintirea va rămânea”.

·        13 iulie 1907. Din Berbești, Maramureș, Ion Bârlea trimite o nouă scrisoare lui Ioan Bianu, în care oferă detalii despre colaborarea posibilă cu „fotografistul”. În total din calcule rezultă o cheltuială de 400 de coroane. „Despre întreținerea fotografistului, mă voi îngriji eu”.

·        5 septembrie 1907. În Neamul Românesc, Nicolae Iorga publică articolul Învățăminte din biruința de la Beiuș, în care analizează situația ce a făcut posibilă alegerea lui Vasile Lucaciu în această circumscripție „cu o așa zdrobitoare majoritate”. Meritul „acestei isprăvi minunate e aproape întreg al țăranilor”, care au descoperit acest „om rar prin credința și curajul său, din care să poată face un stegar pentru luptele naționale din viitor”. Ultimul alineat subliniază: „Dar când a venit un om cu trecut, cu fapte, cu ochi și cu graiu, dânșii și le-a vorbit frumos, românește, ei s-au ridicat ca legiuni deprinse de mult să lupte și au strigat în auzul celor mari, de cari atârnă, că ei nu voiau pe altul decât pe «DOPTORU LUCACIU POPĂ ROMÂNESC»”.

·        5 septembrie 1907. În „Neamul Românesc”, referindu-se la populația orașelor, Nicolae Iorga menționa că reușita Părintelui Vasile Lucaciu în alegerile de la Beiuș se datorează țăranilor și nu orășenilor, care „își iau unguroaice de neveste, vorbesc ungurește în casă și cresc serioși candidați pentru deznaționalizare sub ochiul zâmbitor al Administrației”.

·        8 septembrie 1907. A plecat pe cărările veșniciei, la Oradea, Iosif Vulcan, publicist, animator cultural și scriitor. Membru corespondent al Academiei Române din 3 iulie 1879, membru titular din 30 martie 1891. Președinte al Secțiunii literare (1904-1907). S-a născut la 31 martie 1841 în Holod, județul Bihor. Școli la Oradea și Pesta. A colaborat la ziarele vremii. În 1865 a scos, la Pesta, revista „Familia”, mutată în 1880 la Oradea, pe care a condus-o timp de 42 de ani. Aici au publicat cei mai importanți scriitori ai acelei epoci, inclusiv Eminescu. A impulsionat activitatea de culegere a folclorului. Membru ASTRA, fiind prezent la multe adunări generale, zonale, inclusiv la Șomcuta Mare, în 1869. A fost unul dintre inițiatorii înființării în Transilvania a Societății pentru fond de teatru român, fiind prezent la reuniunile anuale ale acesteia, la Sighet, Baia Mare, Satu Mare ș.a.

·        14 septembrie 1907. O nouă scrisoare pleacă de la Ion Bârlea din Berbești către Ioan Bianu la Academie, cu o nouă „rugare” de a i se da răspuns „până e timpul favoritor”.

·        12 octombrie 1907. Din Berbești, Maramureș, Ion Bârlea îi scrie lui Ioan Bianu rugându-l să facă „pașii de lipsă” pentru a întreprinde fotografierea bisericilor din Maramureș.

·        25 noiembrie 1907. Ion Bârlea îl informează pe Ioan Bianu că manuscriptele Inscripții din bisericile române a Maramureșului sunt la dl. Iorga.

·        29 decembrie 1907. Scrisoare expediată de George Pop de Băsești către cei din redacția „Gazetei Transilvaniei”, pe care îi felicită cu ocazia „jubileului” de 70 de ani. De altfel, Badea George a fost foarte apropiat de fondatorul și mentorul acestei reviste, George Barițiu, purtând cu acesta o corespondență respectuoasă.