Dialoguri virtuale / Despre comunism, comuniști, libertate

Întrebare: De la extazul intrării României în Uniunea Europeană tot mai multe voci pun întrebări despre rezultatele aderării în comparație cu promisiunile dinaintea anului 2007

Răspuns: Pentru a da un răspuns coerent, trebuie să ne referim la anumite valori la care se raportează Uniunea Europeană. La marea mișcare anarhică din 1789 se clamau trei dorințe care pare că ar fi mobilizat atunci vulgul: Egalitate, Libertate, Fraternitate. Aceste trei dorințe, de altfel îndreptățite, s-au dovedit în timp că sunt imposibil de realizat. Comunismul, un eşec lamentabil, a preluat mesajele Revoluției Fran­ceze, transformându-l într-un genocid. Neocomunismul, caracteristică a prezentului, continuă să preia mesajele trecutului falimentar.

Î.: Să rămânem la aceste idei. Vedem că în discursul politic şi nu numai „apostila” „comunist” este destul de des folosită atunci când se dorește să fie jignită o persoană de tocmai un fost comunist! Cine sunt comuniștii?
R.: În dialogul academic, comunistul este acea persoană care dorește concomitent două lucruri imposibil de făcut: egalitate socială şi pace mondială.

Î.: Nu dorim să ne îndepărtăm de subiect, dar, punem o întrebare retorică: În 1989, în România, erau 4 milioane de comuniști?
R.: A fost una din cacealmalele mișcării haotice din 1989, când comuniști rasați, ei şi urmașii lor, veniți cu tancurile din Rusia sau născuți în Rusia s-au ascuns în spatele unor vinovați/nevinovați împinși de soartă să devină membri de partid. Din păcate, aceștia şi cei educați în mentalitatea comunistă au şi în pre­zent un cuvânt greu în conducerea destinelor României.

Î.: Să revenim la una din valorile de bază ale Uniunii Europene: Libertatea
R.: Libertatea are un preţ. Suntem obișnuiți în societatea laicizată ca la întrebări să se răspundă cu măsuri bănești. Răspuns bănesc la această întrebare e greu de dat. Dar se poate constata că libertatea este confun­dată cu anarhia, liberalismul cu li­bertinismul, conducătorul democrat cu cel autoritar, statul de drept cu statul dictatorial, cu mențiunea că statul de drept încă nu a primit o definiție clară, fiind folosit ca şi „comunistul” când trebuie şi când nu e cazul.