• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 30 Iunie 2022

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 9 Mai , 2022

De la telur, la „Flautul Fermecat” - povestea unei bogății neexploatate

Minunatul nostru săptămânal prezintă o incredibilă poveste despre telur, un metal „critic” ce a fost clasat de Comisia Europeană în 2013, adică un metal rar, foarte valoros și greu de obținut. Telurul este folosit in industria spațială, auto, IT și în cea de armament.


Specialiștii spun că telurul se găsește în exploatările miniere din Transilvania, dar, mai concret, el se află în zona munților Apuseni și în zona Mara­mureșului. Mai mult, la Phoenix Baia Mare s-a extras telur și seleniu, un alt metal rar, de prin 1965, până spre sfârșitul anilor 80. Pentru extragerea telurului și a seleniului, s-a folosit o invenție a inginerului chimist băimărean Jack Goldstein și a altor cercetători de la fostul Institut băimărean ICPM, dispărut, ras de pe fața pământului de interesele obscure ale unor conducători din mineritul de aici și de la București. O poveste fără Feți-Frumoși și fără Ilene Cosânzene, dar cu telur și seleniu, o bogăție a României ce stă la suprafață, dar nu este băgată de nimeni în seamă, dintre decidenți.

În numărul trecut al GAZETEI de Maramureș, am prezentat vernisajul expoziției de minerale de la Muzeul de Mineralogie. Acolo erau prezentate, printre exponate, cele 38 de minerale care au fost găsite în premieră mondială în România. Dintre acestea, și telurul, un mineral găsit prima dată în zona Zlatna, munții Apuseni. Plecând de la expoziție, am căutat mai multe date despre aceste minerale, având în vedere importanța unora dintre ele, mai ales telurul, devenit un element foarte important în mai multe industrii de top. Având în vedere și contextul economic și financiar, am considerat că este de interes să aflăm mai multe despre telur, un metal rar, găsit pentru prima dată în România.

Descoperirea telurului a avut loc în anii 1700 și a durat mult timp până a fost introdus în tabelul de elemente chimice. Totul s-a întâmplat într-o mină de aur de lângă Zlatna, în Munții Apuseni. Descoperirea inițială a fost cu totul întâmplătoare. La începutul secolului al XVIII-lea, un cioban a găsit lângă Zlatna un nou zăcământ care conținea aur. Descoperirea a ajuns rapid la urechile autorităților, care au demarat activitățile de exploatare a materialului prețios din mina Fața Băii. Transilvania era sub dominație austriacă, astfel încât exploatarea se făcea direct de către autoritățile de la Viena. Specialiștii vremurilor au încercat să separe aurul de restul metalelor din minereul scos din mina din Apuseni, dar nu au reușit acest lucru. Negăsind nicio explicație, au solicitat prezența la fața locului a unui tânăr cercetător de la Sibiu, Friedrich Joseph Muller. Acesta a început testele și a ajuns la concluzia că aurul este principalul component al minereului, dar că mai conține şi un alt element chimic. După mai mulți ani, timp în care a făcut peste 50 de experimente la Sibiu, Muller a constatat că, la încălzire, acest mineral misterios, care nu ceda aurul şi pe care îl botezase „aurum problematicum” sau „aurum paradoxum”, degaja un miros înțe­pător.
În 1796, Muller a trimis o mostră chimistului german Martin Heirich Klaproth, care, după o serie de experimente, a depus la Academia de Științe din Berlin un memoriu privind minereul de aur de lângă Zlatna, în care arăta că este vorba despre un element nou. L-a denumit „tellurium”, telur însemnând în latină pământ. În 1832, s-a mai realizat un experiment de către chimistul suedez J.J. Berzelius, care a confirmat cercetările anterioare și, astfel, telurul a ajuns în tabelul periodic al elementelor. Povestea descoperirii telurului a inspirat opera „Flautul fermecat” a marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart. Friedrich Joseph Muller şi libretistul operei „Flautul fermecat”, Karl Ludwig Giesecke, au fost colegi de studii la Academia Regală din Schemnitz. Giesecke a aflat de la Muller aventura şi disputa pentru paternitatea descoperirii noului element şi i-a povestit-o lui Wolfgang Amadeus Mozart, iar compozitorul a folosit-o ca sursă de inspirație pentru „Flautul fermecat”. Pentru aceste precizări, am folosit ca surse informații apărute în decursul anilor.

Revenind la Zlatna, am aflat că mina Fața Băii a fost închisă, iar România a cedat, de zeci de ani, cele mai importante resurse de telur companiilor canadiene, Deva Gold și Roșia Montană Gold Corporation. Canadienii au intrat în controlul zăcămintelor bogate în telur, aur și argint, în anul 1997, atunci când s-au asociat cu compania de stat Minvest Deva și au obținut accesul la perimetrele sale „Certej-Săcărâmb” și „Roșia Mon­tană-Bucium”.

În zăcământul Săcărâmb, telurul se găsește în același minereu cu aurul și argintul, iar în zăcământul Bucium-Tarnița, metalul rar este asociat cu cuprul. Iar, de atunci, cei care au obținut licențele de exploatare s-au schimbat. Unii au plecat, alții au venit, tot canadieni, și se așteaptă o deschidere din partea guvernului pentru a exploata resursele de acolo. După cum se știe, sunt multe probleme la Roșia Montana. S-a ajuns la un proces ce se derulează în instanțele interna­ționale, unde se cer daune de miliarde de dolari României. Dincolo de procese, rămân resursele aflate în această zonă. Iar acum, cu povestea telurului și a seleniului, se poate miza că, în „Patrulaterul de aur”, cum a fost denumită zona Apuseniului, este mai mult decât aur și argint.
Mergând pe firul aceste istorii incredibile, am ajuns la Jack Golstein, un inginer chimist din Baia Mare, care a inventat o procedură de extragere a telurului și a seleniului, în 1965. De asemenea, inginerul băimărean a lucrat la linia prin care se extrăgeau aceste metale rare la Combinatul Phoenix din Baia Mare. Și din nou am ajuns la importanța pe care au avut-o Combinatul băimărean, dar și cercetătorii din Baia Mare și cei de la Institutul de Cercetări și Prospec­țiuni Geologice, multă vre­me cel mai important din țară.

L-am căutat pe Jack Goldstein și l-am găsit în casa în care locuiește, într-o zonă importantă a Băii Mari. Deși are o vârstă înaintată, Goldstein se ține bine, nu are probleme de sănătate, iar datele des­pre multele sale invenții le știe fără nicio problemă.
L-am întrebat dacă a avut de câștigat de pe urma invențiilor sale. A spus că da și nu. În perioada comunistă, a primit sume de bani din care a reușit să ridice casa în care locuiește. După Revoluție, lucrurile nu au mai stat așa. Dar inginerul băimărean este mulțumit cu ce are și speră ca mineritul să fie redeschis, iar o parte a inven­țiilor sale să poată aduce bunăstare pentru toți românii.  

„Telurul este destul de rar răspândit. El, ca minereu specific, de telur, în Europa nu există. Există amestecat în alte minerale în România și puțin în Suedia. Nu se știe dacă în Rusia, în nordul acestei țări, Siberia, se găsește. NU există  date. Ceea ce pot spune despre telur este următorul fapt: au fost în România studii cu privire la existența telurului în jurul anilor 1940-1950, făcute de academicianul Raluca Ripan din Cluj. Aceste studii au arătat existența telurului în două locații. Una din ele este zona Maramureș, a doua, «triunghiul aurifer», zona Zlatna. Telurul nu există numai într-un singur loc. El este dispersat și nu se poate spune că se află în minereul X. Pentru că este dispersat și într-un conținut destul de mic. Probabil, sub un gram la tonă. Conținuturi similare cu aurul în minereuri sărace. Dar acest telur însoțește în minereu, așa s-a format atunci când a apărut, aur, cupru și argint. De aceea se găsește în cele două perimetre de care am spus. În prelucrarea acestor minereuri pentru obținerea aurului, argintului și a cuprului există o concentrare în subproduse. Lucru care era cunoscut la sosirea mea în Baia Mare, în anii 1957-1958. Dar atunci nu se putea extrage. Nu se cunoștea tehnologia.
În anii 1957-1960, am început să conlucrăm pentru obținerea seleniului, care este într-un conținut de circa 10 ori mai mare decât telurul. Ne-am gândit că, pe aceiași tehnologie sau în aceleași faze tehnologice, să extragem și telurul. A fost muncă serioasă, dar am găsit tehnologii și avem brevete atât pentru seleniu, cât și pentru telur (facem o precizare importantă. În acest moment, Goldstein are 78 de brevete de invenție înregistrate în România și în toată lumea. Iar, dintre aceste brevete, 40 au fost aplicate în industrie, în producția industrială, n.red.)
Tehnologia a fost brevetată, iar în 1962 am avut producție de telur. Atunci, era o treabă de importanță mondială, nu mă laud, dar primele kilograme de telur de înaltă puritate au fost livrate englezilor. La un moment dat, toată producția de telur din România a mers la englezi. Știm că aceste cantități de telur au fost folosite pentru realizarea unor pile electrice, tip acumulator, pentru zborurile cosmice care urmau să fie realizate în perioada respectivă. Deci, telurul avea o importanță mondială.
Mai trebuie să spun că, acolo unde s-a concentrat și telurul și seleniul, este nămolul rezultat de la electroliza cuprului. În momentul în care electroliza cuprului a dispărut, a murit și baza de materie primă (telur, seleniu). Dacă vrem să vorbim astăzi de telur, nu putem vorbi decât de istorie dacă nu ne revenim. Eu încă sper la cei care gândesc și hotărăsc să realizeze, din nou, aceste producții foarte importante pentru economia întregii Europe, pentru că mai avem rezerve de cupru, avem rezerve de aceste metale rare și aur și argint. Mai mult, astăzi dispunem și de tehnologii prietenoase cu mediul. S-a terminat cu povestea cianurilor, s-a terminat cu povestea mediilor acide, a degajărilor de noxe, a gazelor, a folosirii apelor, a stocării în iazuri și așa mai departe. Din păcate, ce facem noi acum, să spunem discutabil, este că o parte mică de concentrate cuproase obținute din zona munților Apuseni este vândută ca atare, sub forma unui concentrat de cupru. În care avem aur, argint, cupru, seleniu, telur și multe altele. Bineîn­țeles, cel care cumpără plătește numai cupru, restul se pierde de către noi. Nu știm dacă cel care cumpără extrage totul sau nu. Nu știm dacă ne-a furat tehnologia sau nu, dar știm că așa se vinde, nu se plătește decât cupru. Asta este situația în acest moment. Mare păcat! Trebuie să spun că în Maramureș nu trebuie deschise mine acum și încă vreo zece ani de aici încolo. Nu trebuie, pentru că avem zeci de depozite, din care unele uriașe, în care există aceste metale. Din estimările specia­liștilor, există circa 40 de tone de aur în aceste depozite exterioare. Dacă nu se face nimic, vor fi înierbate și vor rămâne un bun istoric pentru alte generații”, a spus Jack Goldstein.

Inginerul chimist băimărean a explicat că aceste metale rare au fost obținute la Combinatul metalurgic Phoenix. Goldstein a vorbit și despre perioada în care s-au extras metalele rare.

„Vârful de producție a fost în 1970, dar această producție a continuat până în anii 80. Atunci au mai fost extrase metalele rare, dar erau în cantități mai mici. De ce? Bănuiesc că nu mai era așa mare cerere, deci probleme economice. Și existența Chinei. Și lipsa rela­țiilor de comerț exterior ale României, dar și alte motive au dus la diminuarea producției de telur și seleniu. Iar în 1987 s-a oprit de tot.
Acum avem aceste depozite. Rețineți, sunt iazuri în care se găsesc aceste metale nobile și rare, dar avem și multe depozite de foste iazuri, în Baia Sprie sunt două, de exemplu. Aici avem circa, dar nu vreau să spun cifre, o cantitate însemnată de aur, dar și aceste metale însoțitoare. În general, se face referire la aur, pentru că are o valoare mare, dar și restul metalelor ce s-ar putea extrage au o valoare mare.
Să mai spunem că exploatarea acestor depozite, iazuri, ar avea nevoie de două lucruri. Banii pentru investiție și dorința de a face aceste investiții. Mai spun că nu ar fi probleme de mediu cu actualele tehnologii. Din contră, prin exploatarea acestor depozite s-ar rezolva o problemă de mediu, în mod adevărat. Altfel, se tot spune de ecologizarea depozitelor, înierbare și nu va mai fi praful luat de vânt. Sună frumos, dar ce se întâmplă în sol nu spune nimeni. Toate otrăvurile din aceste depozite se scurg în subsol, în pânze freatice, în râuri, în apele curgătoare”, a explicat inginerul băimărean. Vom reveni cu date și informații despre o altă invenție a specialistului din Baia Mare.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.