Colțu' meu. Criza sanitară arată adevărata față a politicului

Subiectul politic al săptămânii a fost formarea guvernului. Dacian Cioloș și-a dat cu stângu-n dreptu’ și a mai prelungit cu o săptămână, două sau cine știe cât, agonia politică a României. În ăst timp, criza sanitară devine tot mai rea, decesele bolnavilor de virusul nenorocit sunt deprimante pentru cei care urmăresc știrile și sunt de neimaginat pentru familiile celor în cauză. Cu toate astea, mai există oameni care neagă existența virusului, a bolii, a gravității acesteia. Din păcate, astfel  de indivizi sunt și printre cei care fac parte din administrație. Cazul primarului din Săcălășeni cu ale lui sfaturi băbești este de râsu’-plânsu’. Cum poate un primar ales de oamenii din localitate să aibă o astfel de atitudine este greu de explicat, de înțeles și chiar de acceptat. Ar trebui ca un astfel de individ să fie „executat”, metaforic vorbind, de cei îndreptățiți. Cine știe câte cazuri au generat sau vor genera spusele alesului. Se mai făcea și teoria alcoolului folosit la tratament. Și ne mai mirăm când vedem primari, consilieri băuți, inculți, fără discernământ.
În această situație sa­nitară gravă în care ne aflăm, se vede porcăria pe  care partidele politice au făcut-o la fiecare alegeri. Au pro­movat fel și fel de indivizi nepotriviți pentru dem­nitățile din administrație. Au fost promovați oameni după criterii îndoielnice, ca un fel de răsplată pentru banii aduși la partid ori alte foloase din care s-au înfruptat toți. Și ne mai mirăm că lucrurile merg prost în această țară. Că nu suntem în stare să atragem bani europeni pentru a ne dezvolta și noi. Suntem cei mai amărâți, cred că și Albania are mai multe autostrăzi.
Când ieși din țară, spre vest, după vreo 50 de kilometri de mers, în Ungaria încep să se  vadă diferențele față de noi.
După 200 de kilometri, nici nu mai poți face comparație. Treci în Slovenia, Croația și lucrurile stau altfel.  De  Austria, Germania, Italia, ce să mai spunem. Vai de capul nostru!