Coltu’ meu: O poveste cu sefi

Seful, ca orice sef, are pretentia sa fie respectat ca un sef, fie el barbat sau femeie. Asta presupune un anumit protocol ce are parti la vedere si din cele care nu se vad. Un fel de cutuma valabila pentru toti sefii din sistemul sefilor maramureseni sau de aiurea. Cele mai importante sunt cele nevazute, dar atat de prezente in viata socio-economica a judetului, oricare ar fi el. De pilda, seful cel mare are un birou cat o garsoniera. Cand intri la el, mai ca nu il vezi. Daca ai probleme cu vederea musai sa te apropii pentru a-l vedea pe interlocutor. Nu asta ar fi problema, in fond nu cei de acum au construit cladirile in care isi conduc sefimea, ci modul in care unii sefi-efemeri fac „baie” in „supa calduta a compromisului de tot felul”. Pe vremuri se spunea: „Ma duc la Judeteana de partid!”, acum formula corecta e: „Ma duc la Palatul Administrativ!”. Cand aveam partid unic nu aveai alternative, acum poti merge la seful provenit sau sustinut de partidul X sau Y. Daca nu rezolvi nimic, te duci la alt sef si tot asa pana te enervezi si nu mai stii ce sa faci. Ei sustin ca sunt apolitici, ca reprezinta sefimea de la Bucuresti, adica un fel de ins care a lasat haina politica cu sigla partidului la rever, pe cuierul de la intrare. In aparenta, asa este in cele mai multe cazuri. Ba, sunt sefii care se respecta si uita de politica. Problemele incep sa apara cand politicienii, isi aduc aminte de fostii lor colegi. Nu spun ca se face trafic de influenta pe linie politica sau a intereselor de grup (tot politic), dar cu siguranta sunt putini sefi maramureseni care nu se tem de „pisica” politica. Un cerc vicios din care nu prea ai cum sa iesi „vertical”. Sefii cu raspundere mare, aici am vrut sa ajung, au imprumutat din vechile obiceiuri ale sefilor de sefi. Acum nu se mai picteaza, nu se mai compun versuri sau cine stie ce bazaconii. La moda este sa tii cont de ziua de nastere a sefului. Fiecare pe palierul lui de activitate. Se merge pe principiul, esti unul disciplinat si respecti cutumele sefilor, ai parte de anumite „facilitati” care in mod normal ar fi trebuit oferite celor care merita, sau tuturora. Nu esti disciplinat, ai fost ras din orice evidenta. Porcaria mare e urmatoarea: ei incearca sa te lamureasca ca a fi un dobitoc este o binefacere, iar cel care vrea sa faca ceva pentru judet, oricare ar fi el, este un dobitoc. Cam asta e cu sefii care uita ca nicio functie nu este data pe viata, intr-o democratie care se respecta. Sefii sunt alesi sau numiti de cei alesi. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro